Un salariat mediu român lucrează pentru stat jumătate de an. Ziua libertății fiscale a angajatului este 6 iunie în anul 2017

Autor: Andreea Paul

România este atractivă fiscal în UE când privim cotele de taxe și impozite percepute, dar din perspectiva omului care muncește lucrurile nu stau tocmai favorabil relativ la europeni. Think-tank-ul neguvernamental și apolitic INACO – Inițiativa pentru Competitivitate a calculat ziua libertății fiscale – 6 iunie – pentru un angajat care câștigă salariul mediu pe economie în anul 2017. Abia începând cu data de 7 iunie salariatul mediu muncește pentru el însuși și familia lui. Dacă luăm în calcul și contribuțiile sociale plătite de către angajator, pentru care tot salariatul muncește ziua libertății fiscale devine 15 iulie. Așadar, peste jumătate din an românul muncește pentru stat. Din această perspectivă, a omului care muncește, va trebui regândită fiscalitatea. Nu pe genunchi, nu cu anunțuri haotice nepregătite și intempestive, obligatoriu cu aplicare de la 1 ianuarie 2019, nicidecum mai devreme pentru a respecta principiile stabilității și ale predictibilității fiscale.

Scenariul 1. Din perspectiva ANGAJATULUI: 157 de zile lucrează pentru stat și 208 zile pentru el însuși

Salariul mediu brut al unui angajat român a fost de 3.288 de lei în luna mai 2017, conform ultimelor date oficiale disponibile ale INS. Angajatul mediu plătește contribuții sociale și impozit pe venit la bugetul țării de 981 lei (folosind aplicația calculatorsalariu.ro) și rămâne cu un salariu mediu net în mână de 2.307 lei.
Dacă salariatul nu economisește nimic din ei și îi cheltuie, plătește TVA de 438 lei. Am luat în calcul cota standard de TVA de 19%, nu și cotele reduse la 5% sau la 9%. Abordarea simplificată rămâne relevantă pentru că nu am luat în calcul defel taxele locale sau alte impozite plătite la stat de către angajator care, desigur, crește povara fiscală a salariatului.
Așadar, din câștigul salarial mediu brut, salariatul plătește la stat 1419 lei. Asta înseamnă 43% din salariul mediu brut, adică 157 de zile pe an lucrate pentru stat și restul pentru el însuși. Cu alte cuvinte, ziua libertății sale fiscale, în scenariul angajatului este 6 iunie. Abia din 7 iunie lucrează pentru el însuși – până pe 6 iunie a lucrat pentru stat.

Scenariul 2. Din perspectiva ANGAJATULUI și al ANGAJATORULUI: 196 de zile salariatul mediu lucrează pentru stat și 169 de zile pentru el însuși

Dacă la scenariul 1 luăm în calcul și contribuțiile plătite de către angajator de 756 de lei pentru salariul mediu brut al angajatului, ajungem la un cost total real salarial de 4.044 de lei. Este timpul să conștientizăm că acesta este costul real total salarial pentru un salariu mediu net de 2.307 lei cât primește angajatul în mână.
Angajatul și angajatorul plătesc 2.175 lei cumulat taxe și impozite la stat aferente salariului mediu brut, ceea ce reprezintă 53% din costul total real salarial. Raportat la cele 365 de zile ale anului, înseamnă echivalentul a 196 de zile lucrate pentru stat. Așadar, în acest scenariu complet, ziua libertății fiscale este 15 iulie până la care lucrează pentru stat și abia apoi pentru el însuși.

România pe locul 21 în UE în anul 2016 din perspectiva zilei libertății fiscale

La mijlocul anului trecut, un calcul similar efectuat de către Institutul Economic Molinari indica ziua libertății fiscale data de 23 iunie pentru români, față de Bulgaria – 18 mai, ceea ce poziționa România pe locul 21 între cele 28 de state ale UE analizate (pentru datele aferente anului 2015, cu un TVA de 24%). Detalii cu privire la calasamentul european găsiți aici: http://www.institutmolinari.org/IMG/pdf/tax-burden-eu-2016.pdf