Autor: Raluca Chișu (INACO)
De ce ajungem la criza dezastruoasa pentru pacienti a imunoglobulinei cand in tara se poate produce acest medicament la Institutul Cantacuzino? Cum am reusit sa ramanem fara medicamente importante in schemele de tratatment din spitale? Și acest lucru in timp ce avem cea mai mare crestere economica din Europa?
Imunoglobulina este utilizata ca medicament in imunoterapie, in prevenirea si tratamentul bolilor infectioase (tuse convulsiva, hepatita A si B, oreion, rabie, rubeola, tetanos, varicela, zona zoster, etc) sau in caz de deficit imunitar global.
Medicament care se regaseste des in schemele de tratament din spitale, dar in acelasi timp, Ministrul Sanatatii, doamna Sorina Pintea, ne anunta ca momentan in tara nu exista nici o doza de imunoglobulina, iar in spitale sunt pacienti care asteapta de multa vreme un tratament.
Momentan, se pare ca s-a rezolvat situatia, ajunsa de fapt la stadiu de criza cronicizata. S-a cerut ajutorul Uniunii Europene si NATO. Secretarul de stat Raed Arafat a anuntat in urma cu cateva ore ca s-au cerut informatii pe aceasta tema Austriei si inca doua –trei tari. In momentul in care se va identifica sursa de import, se va face tot efortul pentru a se aduce aceste doze in tara. Apoi inca ceva timp pentru a ajunge in spitale… Timp in care pacientii nu pot face altceva decat sa astepte…”Asteptam sa primim cel putin 10 mii de fiole de la statele partenere”. Aceasta este doza comunicata de Minister ca necesar pentru doua luni. Dar dupa aceea?
Si ne intrebam…cat de corect este sa asteptam pentru un anticorp de care pacientul care sufera de un deficit imunitar are nevoie acuta? Iar la intrebarea de ce s-a ajuns aici… nici nu stim ce sa raspundem… pentru ca nimeni nu stie. Este o situatie, de care de fapt se stia de anul trecut, dar abia acum s-a cerut un raport. De ce? Cine sunt cei direct responsabili? Cine pune viata romanilor, a copiilor si parintilor nostri, in pericol?
In afara de acest raport, demersurile facute de Ministerul Sanatatii nu sunt cunoscute, criza din tara fiind de fapt una doar nationala, „de aprovizionare”, imunoglobulina existand pe piata internationala. Distributorii firmelor producatoare vorbesc de faptul ca nu s-au finalizat negocierile, cand de fapt este o problema de pret. Ministerul spune ca distributorii nu si-au respectat promisiunile si au pus Ministerul in fata faptului implinit. Probabil ca raportul cerut va face lumina…in hartii acoperitoare. De la Hexipharma mai stiti ceva?
Dar ne intrebam: nu reusim ca institutie publica sa stabilim „clauze contractuale” corecte cand este vorba de sanatatea noastra si a copiilor nostri? Se pare ca nu.
De ce trebuie sa ajungem la situatii de criza, cand in tara se poate produce acest medicament la Institutul Cantacuzino? Asta este ceea ce cerem in numele think-tank-ului INACO: clauze contractuale ferme si inteligent elaborate, sprijinul specialistilor sa ramana in tara și a producatorilor de medicamente locale pentru a ne genera alternativa nationala la producatorii internationali si distribuitorii care ne pun in „fata faptului implinit”. Asta intelegem noi prin „interesul national”.
martie 10, 2018 @ 5:06 am
Sprijinirea, nu sprijinul….Mai sunt multe alte interese nationale, ca si competitivitatea, pe care prea putini le apăra si promoveaza, intrucat pentru ei interesele personale si de gașcă sunt mult mai importante! In multe state din Far East interesul național este practic de secole, pe primul loc al preocupărilor, interesul personal fiind pe ultimul loc…..La noi este exact invers, consecințele oferind zilnic massmediei subiecte inedite si…. ratingul dorit, nu si rezolvarea! Oare de ce acționăm atât de contraproductiv? Totul începe cu educația, in optica nu numai a mea…