Autor: Alin Buzescu
Competitivitatea este un termen relevant dacă resursele reale sunt cunoscute şi ordinea importanţei lor este acceptată de comun acord de către toţi actorii implicaţi. De exemplu, să acceptăm toţi că oamenii sunt înaintea capitalului, iar hrana românilor trebuie să aibă nutrienții necesari pentru asigurarea sănătății populației pe termen lung.
Ȋn economiile dezvoltate, agricultura integrează tehnologii dintr-o gamă variată de industrii, de la cea constructoare de maşini, la cele care facilitează accesul la energie verde sau nu, la cele care asigură procesarea, până la cele de vărf cum sunt sistemele sau reţelele informatice de control sau comunicaţii, aparatele de zbor sau sateliţii. 60% din bugetul Uniunii Europene este destinat agriculturii.
Romȃnia poate ajunge la acest nivel într-un termen relativ scurt cu două condiţii fundamentale:
1. Reglementarea pieţei funciare fără speculă astfel încȃt accesul agricultorilor la terenuri sa fie rapid şi cu costuri fezabile care să asigure repatrierea romȃnilor.
Pentru evitarea fenomenului de speculaţie funciară, ţările vest-europene (Franţa, Germania, Olanda, Ungaria, Polonia s.a.) fac apel la un instrumentar sofisticat de protecţie a propriilor agricultori şi a resurselor funciare naţionale prin instrumente juridice de preemţiune a colectivităţii locale în favoarea interesului public, instrumente fiscale (fiscalitate imobiliară; fiscalitatea amenăjarii teritoriului), instrumente structurale de amenajare funciară publică (Amenajări publice funciare, Societăţi de Amenajare Funciară a Exploataţiilor Rurale/SAFER) precum şi instrumente conjuncturale punctuale de amenajare funciară publică, instrumente financiare (buget local; subvenții, împrumuturi pentru constituirea de rezerve funciare, Fonduri de solidaritate comunitară; Carta Bunelor Practici de Achiziţie Funciară).
2. Accesul la resurse (pămȃnt, capital, apă etc) să fie garantat, transparent, încurajator astfel încȃt:
(i.) romȃnii care vor şi pot să muncească în agricultură şi nu deţin teren să aibă acces la terenurile nelucrate (Franţa – Terre de Liens, fond funciar privat de utilitate publică susţinut de guvern prin legislaţie specifică),
(ii.) o reţea de consultanţă de dezvoltare rurală camerală privată, adiacentă/parteneră celei guvernamentale în care organizaţiile profesionale agricole din teritoriu să-şi asume strategiile de dezvoltare locală agricolă, de mediu etc., să protejeze activ înteresele membrilor, să promoveze şi să susţină standarde profesionale de bune practici agricole, să asigure sprijin pe tot parcursul implementării proiectelor cu finanţări nerambursabile, să fie actor cheie în intregul proces decizional de dezvoltare şi implementare a strategiilor la nivel judeţean (Franţa, Elveţia sunt modele bune în acest sens),
(iii.) infrastructura agricolă deţinută de stat sau de autorităţile locale să fie întreţinută şi/sau dezvoltată (drumuri, poduri, canalizări, reţele de irigat etc). Ȋn Franţa, înfiinţarea unei noi ferme de tineri agricultori este susţinută de către guvern prin fonduri de stat şi europene cu până la 90.000 de euro, iar autorităţile locale investesc în infrastructura necesară.
Nu am epuizat soluțiile, dar baza unei astfel de organizări este în măsură să facă produsul agro-alimentar românesc competitiv şi Romȃnia suverană din punct de vedere alimentar, cu o populație sănătoasă. Cum altfel să avem agricultori români competitivi într-o astfel de piață comunitară? Noua Zeelandă a liberalizat complet agricultura proprie și a eliminat cea mai mare parte a subvențiilor publice pentru a deveni competitivă. Dar ea nu e membră a pieței comunitare și e centrată pe zootehnie cu valoare adăugată ridicată.