Provocările școlii on-line în România

Autori: Anca Tamaș

Cât de pregătită este România pentru a face față provocărilor educației on-line?

Pandemia de coronavirus reprezintă o provocare pentru toată planeta. Pe lângă gravitatea situaţiei din punct de vedere medical, lipsa unui vaccin şi a unui tratament, care duce la un număr mare de îmbolnăviri şi decese, automat şi alte domenii sunt afectate. Pentru a evita răspândirea virusului, majoritatea ţărilor, inclusiv România, au fost nevoite să aplice măsuri severe de distanţare socială, obligând populaţia să stea în case. Cum astăzi majoritatea joburilor se desfăşoară din faţa unui laptop, multe companii şi-au trimis angajaţii să lucreze de acasă. Deasemenea, cum distanţarea socială este imposibil de respectat la şcoală sau la liceu (clase foarte numeroase (peste 30 de elevi), distanţă foarte mică între elevi în bancă etc.), majoritatea ţărilor, inclusiv România, au fost nevoite să închidă şcolile şi să impună urmarea cursurilor online. Dar cum face faţă România acestei provocări (lucrat de acasă şi şcoală online)?

Analizând datele Eurostat, observăm că, în 2017 (ultimul an pentru care avem date oficiale disponibile), 27% dintre români nu folosiseră niciodată un computer. România se află pe locul 4 în UE la acest indicator, la egalitate cu Grecia. Procente mai mari de cetățeni care nu au folosit niciodată un calculator au doar Italia (32%), Bulgaria (31%) și Croația (29%), media UE fiind de 15%. Diferența este enormă față de performerii UE, în care mai puțin de 5% dintre cetățeni nu au folosit niciodată un computer: Suedia (2%), Luxemburg (2%), Olanda (3%), Danemarca (3%) și Finlanda (4%). Situația este și mai dramatică la nivel regional. Sunt 4 regiuni în România în care mai mult de 30% din populație nu a folosit niciodată un computer: Sud-Muntenia (37%), Nord-Est (33%), Sud-Est (33%) și Sud-Vest Oltenia (31%). La polul opus se află Regiunea București-Ilfov, cu 10% și Regiunea Vest, cu 19% dintre cetățeni care nu au folosit niciodată un computer. 

Datele Eurostat demonstrează că, în 2019, doar 84% dintre gospodăriile din România au acces la internet. Cum aproape în fiecare gospodărie există cel puţin un angajat şi / sau cel puţin un copil, rezultă că 16% din populaţia României nu îşi poate desfăşura munca şi educaţia de acasă. Grav este că în jur de 16% din copiii României nu îşi pot continua educaţia din cauza lipsei accesului la internet, ceea ce va accentua puternic decalajul dintre ei şi ceilalţi copii, care au acces la internet şi pot continua să înveţe. Media UE-27 este de 90% gospodării cu acces la internet. De menţionat că 14 din cele 28 ţări UE (în analiză a fost inclusă şi Marea Britanie, care rămâne în continuare un jucător important, chiar dacă a ieşit din UE în acest an), au cel puţin 90% dintre gospodării cu acces la internet. Lider este Olanda, cu 98%, podiumul fiind completat de Suedia şi Marea Britanie, la egalitate cu câte 96%, Danemarca, Germania şi Luxemburg au câte 95%, Finlanda 94%, Irlanda şi Spania câte 91%, iar Belgia, Estonia, Franţa, Cipru şi Austria câte 90% gospodării cu acces la internet. România se află automat în partea a doua, mai exact pe locul 22 din 28 ţări UE incluzând Marea Britanie, cu 84% gospodării cu acces la internet. În spatele României se află doar Lituania şi Slovacia cu câte 82%, Croaţia şi Portugalia cu câte 81%, Grecia cu 79%, ultimul loc fiind ocupat de Bulgaria, cu doar 75% gospodării cu acces la internet.

În ceea ce privește accesul gospodăriilor la internet pe regiuni, așa cum era de așteptat, cel mai bine stă Regiunea București-Ilfov, unde 91% dintre gospodării au acces la internet, urmată de Regiunea Vest, cu 88%, podiumul fiind completat de Regiunea Nord-Vest, cu 87%. Urmează la egalitatea Regiunile Centru și Sud-Vest Oltenia, cu câte 84%, apoi Regiunile Nord-Est și Sud-Muntenia, cu câte 80%. Cea mai slab dezvoltată regiune din țară la acest indicator este Regiunea Sud-Est, cu doar 79% gospodării cu acces la internet.

În ceea ce priveşte motivele lipsei accesului la internet la domiciliu, 3% dintre români au spus că nu au internet pentru că costurile sunt prea mari pentru potenţialul lor. 1% au spus că nu au acasă pentru că pot accesa internetul în alte locuri (la birou, în spaţii publice etc., ceea ce nu este însăvalabil şi în cazul de faţă, când populaţia este obligată să stea în case). 6% au spus că nu au nevoie de internet acasă (îl folosesc doar la locul de muncă etc.). Cu siguranţă nu au anticipat situaţia actuală, în care şi ei şi copiii lor sunt obligaţi să se descurce de acasă. Dar cel mai des invocat motiv este şi cel mai îngrijorător: 8% dintre românii care nu au internet acasă au spus că nu au abilităţile necesare pentru folosirea lui. Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare în contextul Revoluţiei Digitale 4.0, riscând să fie lăsaţi înafara pieţei muncii din cauza automatizării şi robotizării masive. 2% dintre români au spus că nu au acces la internet acasă din alte motive, fără a le preciza. 

Sigur, am putea veni imediat cu argumentul internetului mobil, care poate fi accesat de pe alte dispozitive (telefon mobil, smartphone etc.) şi nu depinde neapărat de accesul de acasă. Din păcate, nici aici lucrurile nu stau aşa cum ar trebui. 92% din tinerii români cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani, incluzând aici elevii de liceu din anii terminali, studenţii până la masterat şi tinerii angajaţi, accesează internetul de pe telefonul mobil sau smartphone. Chiar dacă procentul pare unul foarte mare, România se află printre ultimele locuri în UE-28 şi sunt destule ţări UE cu procent aproape maxim sau chiar maxim: Marea Britanie (ieşită recent din UE, dar inclusă în analiză, pentru că rămâne un jucător important), are procent de 100%, Austria 99%, iar Estonia, Spania, Croaţia şi Cipru 98%. România se află pe locul 23 din 28 ţări UE (incluzând Marea Britanie) la procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani care folosesc internetul pe telefonul mobil sau smartphone, cu 92%, la egalitate cu Ungaria şi Portugalia.Procente mai mici decât România au doar Luxemburg (91%), Bulgaria (90%) şi Italia (80%). În România, folosirea internetului de pe telefonul mobil / smartphone nu ţine neapărat de nivelul de educaţie, dar România este în urma performerilor UE la toate nivelurile educaţionale: 89% din tinerii români cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani cu un nivel scăzut de educaţie folosesc internetul de pe telefonul mobil / smartphone (Austria: 98%; Danemarca, Estonia, Spania: 97%); la un nivel de educaţie mediu procentul în România creşte la 94%, dar Malta şi Suedia au procent de 100%, iar Danemarca, Estonia, Spania, Austria şi Marea Britanie 99%; iar la un nivel de educaţie înalt (studii superioare), în România procentul creşte la 98%, dar sunt 6 ţări UE-28 (Bulgaria, Estonia, Croaţia, Cipru, Ungaria şi Marea Britanie) cu procent maxim (100%) şi alte 3 ţări UE (Belgia, Olanda şi Austria) cu 99%. 

În vremuri în care alfabetizarea digitală și tehnologică este la fel de importantă ca alfabetizarea funcțională, doar 10% din populația României are competențe digitale peste nivelul de bază în 2019, România fiind pe ultimul loc în UE la acest indicator. Media UE este de 31% și sunt 5 țări UE incluzând Marea Britanie în care peste 40% din populație are competențe digitale peste nivelul de bază: Olanda și Finlanda (50%), Danemarca și Marea Britanie (49%) și Suedia (46%). 

În vremuri în care alfabetizarea digitală și tehnologică este la fel de importantă ca alfabetizarea funcțională, România se află pe penultimul loc în UE în 2019 la ponderea specialiștilor în TIC (Tehnologia Informației și Comunicării) în totalul populației angajate, cu doar 2,3%, media UE fiind de 3,8% specialiști în TIC. Podiumul UE este ocupat de Suedia, cu 7%, Finlanda, cu 6,7% și Estonia, cu 6% specialști în TIC în totalul populației angajate. 

O altă întrebare ar fi cum se raportează România la lucrul de acasă, în condiţiile în care pandemia de coronavirus ne-a obligat să facem acest lucru. Conform datelor Eurostat, în 2018, România se afla pe ultimul loc în UE la procentul angajaţilor care lucrau zilnic de acasă. În 2018, doar 1% dintre angajaţii români lucrau zilnic de acasă. Alte ţări UE erau mult mai deschise la acest capitol: în Malta şi în Finlanda, 11% dintre angajaţi lucrau zilnic de acasă, iar în Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie, procentul era de 9%; în 2018, doar 2% dintre angajaţii români lucrau cel puţin o zi pe săptămână de acasă, dar nu în fiecare zi, în condiţiile în care în ţările nordice procentul era de cel puţin 10%: 17% în Olanda, 11% în Finlanda şi Marea Britanie şi 10% în Danemarca; în 2018, doar 2% dintre angajaţii români lucrau mai puţin de o dată pe săptămână de acasă, în condiţiile în care erau 7 ţări din UE-28 cu cel puţin 10%, din nou ţările nordice ocupând podiumul: Danemarca (22%), Olanda (16%), Finlanda (14%), Marea Britanie (14%), Estonia (11%), Luxemburg (11%) şi Belgia (10%). Datele Eurostat demonstrează că, în 2018, România era cea mai puţin deschisă ţară din UE la lucrul de acasă, cu doar 2% dintre români lucrând de acasă o zi pe săptămână sau mai puţin. În acelaşi timp, în ţările nordice, lucrul de acasă era o practică relativ obişnuită, cu procente de peste 10%, în Danemarca chiar peste 20%. Pandemia de coronavirus ne-a schimbat perspectivele, astăzi majoritatea dintrenoi fiind nevoiţi să lucrăm de acasă. Poate nu ar fi rău ca angajatorii români să ia în considerare ca, ulterior pandemiei, angajaţii să poată lucra şi de acasă, măcar ocazional. Mulţi angajatori se tem că angajaţii nu vor da acelaşi randament lucrând de acasă, dar iată că în ţările nordice, munca de acasă se practica încă din 2018 şi acest lucru nu le-a scăzut deloc competitivitatea. 

Din analiza tuturor acestor indicatori rezultă că România nu este deloc pregătită  pentru a face față pandemiei de coronavirus și nu doar din punct de vedere medical, ci nici din punct de vedere economic și educațional. 27% dintre români nu au folosit niciodată un computer, iar în 4 regiuni din 8 procentul e de peste 30%, deci aproape o treime. Doar 84% dintre gospodăriile din România au acces la Internet, deci 16% din populația României nu își poate desfășura munca și educația de acasă. 92% din tinerii din România cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani folosesc internetul pe telefonul mobil sau smartphone, în condițiile în care sunt 6 țări în UE-28 (incluzând Marea Britanie) cu procente de cel puțin 98%: Marea Britanie (100%), Austria (99%), Estonia, Spania, Croația și Cipru (98%). Trăim în fața celei de a patra Revoluții Industriale 4.0, care presupune transformări fără precedent în istoria omenirii. Astăzi, alfabetizarea digitală și tehnologică este la fel de importantă ca alfabetizarea funcțională. Din păcate, pentru România lucrurile nu stau deloc bine: doar 10% din populația României are competențe digitale peste nivelul de bază, ponderea specialiștilor în TIC în totalul populației angajate este de doar 2,3%, penultimul loc în UE (liderul UE, Suedia, are 7%), iar 8% dintre românii care nu au internet acasă declară că nu au abilitățile necesare folosirii lui. România este cea mai puțin deschisă țară din UE la lucrul de acasă, în 2018 doar 2% dintre români lucrau de acasă o zi pe săptămână sau mai puțin. În același an, în Danemarca, procentul era de peste 20%. Pandemia de coronavirus a obligat angajatorii să își schimbe perspectiva, astăzi majoritatea dintre noi fiind nevoiți să lucrăm de acasă. La nivel regional, cele mai pregătite regiuni pentru a face față provocărilor pandemiei sunt regiunile București-Ilfov, Vest și Nord-Vest, iar cel mai puțin pregătite regiuni sunt Sud-Muntenia, Nord-Est, Sud-Est și Sud-Vest Oltenia, în care peste 30% din populație nu a folosit niciodată un computer și care au procente mari de gospodării fără acces la internet. La nivel național putem învăța de la țările nordice, aflate în top la majoritatea indicatorilor, dar și de la Estonia, o țară cu o suprafață și o populație mult mai mică decât România, dar foarte digitalizată. Dacă nu ne vom alfabetiza digital și tehnologic și dacă autoritățile publice centrale și locale nu vor asigura condițiile necesare ca toți elevii, indiferent de nivelul veniturilor familiei, să poată avea condițiile necesare continuării educației în regim online (calculator conectat la internet acasă), poate că vom trece cu bine peste pandemie din punct de vedere medical, dar vom eșua categoric din punct de vedere economic, social și educațional.