Nimeni nu are dreptul să-mi spună mie că “nu se poate”! BA DA, SE POATE!
Dragii mei colegi de breaslă,
Am ales să dau curs acestei invitații nu pentru a-mi promova afacerea, ci pentru a mă adresa vouă, actualilor și viitorilor antreprenori. Ce am ales noi să facem are rang nobil. Noi suntem cei care creăm, inovăm, demonstrăm că se poate, dezvoltăm economia României și mai mult decât atât, contribuim la creșterea brandului de țară.
Înainte de a vă povesti despre activitatea mea, doresc să vă aduc la cunoștință că sunt extrem de mândră că am șansa să produc valoare pentru țara în care m-am născut și care mi-e atât de dragă. România este plină de oportunități. Depinde doar de noi cum reacționăm la ele, cum ne implicăm și din ce punct de vedere privim lucrurile.
Numele meu este Cătălina Șofan și acum trei ani, împreună cu dragii mei colegi, am lansat Spokes, The Friendly Bike Shop.
Spokes este un magazin de biciclete prin intermediul căruia oferim clienților noștri un altfel de experiență de cumpărare. Este un “friends’ house” în care ești binevenit oricând, în care discuți cu profesioniști, oameni care au bicicleta în suflet și în vene și care sunt acolo ca să te ajute cu orice problemă legată de bicicletă. Scopul nostru nu este să fim nr 1 pe volum de vânzări, scopul nostru este să fim un reper pentru oricine își dorește să aibă parte de un serviciu premium, de un expert de la care poate un cere un sfat și, nu în ultimul rând, de un prieten pe care se poate baza.
În momentul în care am ales să deschidem magazinul mai erau pe piață încă vreo 40 de alte magazine. Un număr mare, cu care e greu să concurezi. Cu toate asta mi-am zis DA, îl facem pe al 41-lea pentru că este mare nevoie de el! Hai să vă spun de unde a venit acest DA! hotărât. De mici primim o infuzie de preconcepții și de idei cu care nu ne identificăm, dar pentru că vârsta e prea fragedă ca să ne permită să avem argumente solide și să blocăm instaurarea acestor preconcepții, dezvoltăm frici și învățăm să ne autosabotăm și să ne punem limite. De câte ori nu auzim frazele astea: “nu poți”, “în România nu ai nici un viitor”, “nu ai experiență”, “nu ai bani”, “nu ai relații/pile”, “valorile nu sunt apreciate la noi”, “degeaba vrei să faci ceva pentru țara asta”, “totul se rezolvă cu șpagă”, “mitocanii și impostorii sunt la putere”, “toți ne fură”. Eu una le-am auzit de atâtea ori încât mi s-a acrit și mi-am zis gata, până aici! Am să-mi demonstrez mie că se poate, că sunt în stare, că nu voi aștepta ca schimbarea să vină de la ei, ci de la mine! Eu sunt în controlul acțiunilor mele și indiferent de mediul politic, de starea vremii, de piedicile peste care dau etc. eu pot să realizez ce îmi doresc și nimeni nu are dreptul să-mi spună mie că nu se poate. BA DA, SE POATE!
Am dezvoltat o alergie la oamenii care se plâng mereu, care dau vina pe orice și pe oricine, care văd mai întâi doar cei rău, orice greșală, orice mic defect și uită să vadă și ce-i bun. Acești oameni nu construiesc, ei demolează. Uneori negativismul lor este atât de puternic încât ajung să distrugă avântul unui copil la început de drum.
Este foarte simplu să îți aduci scuze, să te lamentezi, să te plângi, să renunți. Te uiți apoi în oglindă, în ochii judecătorului tău (adică în ochii tăi), și, lamentându-te în continuare, cumva te liniștești că ai procedat corect. Nu faci decât să te minți pe tine însuți că NU POȚI. BA DA, POȚI și iartă-mă, dar îți lipsește curajul să vezi cât de multe poți! Așadar, am hotărât să-mi demonstrez că SE POATE, în ciuda faptului că nu cunoșteam atât de multe despre biciclete și nici despre branduri, nu eram mecanic de biciclete, aveam zero experiență de business și de condus un așa proiect, nu aveam bani suficienți, știam că este o industrie a bărbaților și că s-ar putea să am un mare dezavantaj fiind femeie. Clar nu aveam habar în ce mă bag, dar am tras aer în piept, și am început.
Și totuși, de unde biciclete? Foarte pe scurt, ca să nu plictisesc, eu am făcut chimie la Universitatea din București, am mers în Franța un semestru cu o bursă Erasmus, apoi am făcut un master la Universitatea din Leeds, UK. După terminarea studiilor am lucrat timp de un an și jumătate acolo, făcând parte dintr-o echipă de cercetare într-o companie care făcea geamuri rezistente la incendii. Un domeniu super nișat, chiar și pentru englezi. Mi-a plăcut maxim experiența din Anglia, am învățat o groază de lucruri, însă eu nu plecasem cu gândul de a rămâne acolo. Voiam să investesc toate cunoștințele și experiența de peste hotare în România, să îmi aduc contribuția, chiar dacă mică, în domeniul meu. Totuși, n-a fost să fie cu chimia. Nu mă regăseam, nu simțeam că mă definește și am decis să renunț. Întotdeauna am fost așa, când ceva nu a mai fost făcut cu pasiune, am plecat, chiar dacă asta însemna să renunț la tot. It’s all or nothing!
Cât am stat în Anglia am redescoperit bicicleta, o veche pasiune din copilărie. Din primul salariu mi-am făcut cadou o bicicletă și am colindat cu ea multe zone faine alături de prieteni. În România nu știam ce puteam face după o decizie așa de radicală. Părinții mei erau, săracii de ei, efectiv disperați. Nu știau ce se va alege de mine. Le era teamă că mă “voi pierde cu lucruri care nu erau
de nivelul meu“. Am decis să fac voluntariat într-un magazin de biciclete, măcar până aveam să mă lămuresc unde mi-era locul. Îmi doream să înțeleg unde suntem ca industrie și cultură în materie de biciclete în România. Unde aș fi putut mai bine să am acces la aceste informații decât într-un magazin de biciclete? OK, dar cum puteam să fiu angajată, neavând pic de experință? Simplu, nu puteam, după spusele părinților. Oricum nu-și doreau să mă vadă “o simplă vânzătoare într-un magazin”, era un downgrade pe care ai mei nu-l concepeau. Totuși, dorința mea era așa de puternică, încât nimic nu m-a putut împiedica.
Deci, DA, S-A PUTUT. Where there’s a (strong) will, there’s (always) a way! Ține minte asta!
Cum de s-a putut? Pentru că m-am dus să ofer, nu să cer. M-am oferit să fac voluntariat într-un magazin de biciclete și nu mi-am pus problema că voi primi un “NU”. Oricum erau alte 39 de magazine unde urma să încerc până m-ar fi primit unul. Și de fapt, ce motiv ar fi avut să zică “NU”?! Eu îmi ofeream energia și timpul spre a ajuta cu orice fără a cere un salariu. În plus, aveam o dorință foarte mare de a învăța. Deci ei câștigau să mă aibă în echipă.
Rezultatul a fost cel așteptat. Am fost primită cu multă căldură, din prima. I-am terminat pe săracii băieți cu întrebări. Am învățat enorm în cele 3-4 luni de zile și am făcut de toate (așezat produse la raft, recepții de marfă, ordine în magazin, ordine în service (așa cum era într-un laborator de chimie), primit clienții în magazin și alte lucruri de genul ăsta. Băieții nu îmi dădeau task-uri pentru că eu nu așteptam să mi se spună ce să fac. Vedeam ce era de făcut și mă apucam de treabă. Ei bine, în acest magazin a început totul. Am învățat enorm de multe DOES, dar și destul de multe DON’TS. Însă nu mi se părea că sunt în poziția în care să le ofer sfaturi băieților vizavi de cum să facă anumite lucruri mai bine. Totuși, în mintea mea se făceau conexiuni și se conturau valori. Așa s-a născut
dorința de a avea propriul meu magazin de biciclete. Nu m-am gândit prea mult la CUM urma să fac asta, m-am gândit la rezultat. Îmi vedeam propriul magazin în forma lui ideală. Un “AȘA DA” în piața de biciclete din București, un punct de referință când zici “CUSTOMER EXPERIENCE”, un loc cald, primitor, ca în casa unui prieten, un loc unde ai impresia că ai mai fost. Asta era în mintea mea. O secundă nu m-am gândit la “NU SE POATE”. Și s-a putut!
Voi exemplifica doar două exemple de CUM s-a putut.
În primul rând, știam că am nevoie de o echipă. Singură nu m-aș fi putut descurca. Aveam nevoie de un mecanic foarte bun, de un om care să mănânce bicicletă pe pâine și care să vorbească oamenilor din simțite, nu din citite. Acest om nu putea fi un simplu angajat, el a devenit partenerul meu de afaceri și am construit împreună ceea ce este astăzi Spokes. Am început apoi să construim Dream Team Spokes conform valorilor noastre. Să mă iertați, dar eu urăsc cuvântul “angajat”. El există menționat în acte, dar eu nu angajez oameni, ci cresc numărul de colegi din Team Spokes. Acum suntem 7 oameni, din care 4 sunt zilnic prezenți la shop, 2 în regim part-time, iar al 7-lea este un puști de 16 ani dintr-un centru de plasament, super pasionat de biciclete, pe care am decis să-l învățăm mecanică în atelierul nostru. De mic și-a dorit să lucreze într-un service de biciclete și mereu se întreba oare cum să facă să realizeze acest lucru. Din nou, where there’s a will, there’s a way.
În al doilea rând, aveam nevoie de bani pentru a porni totul. Ar fi fost frumos să vă spun că am avut o mătușă Tamara care mi-a dat toți banii de care aveam nevoie și finanțele pentru mine nu au fost niciodată o grijă. Din păcate (sau din fericire, nu știu) nu a fost absolut deloc așa. În UK îmi pusesem niște bani de-o parte, bani cu care nu știam ce urma să fac, dar știam că vor fi investiți în ceva nobil. Visam să-mi iau o motocicletă. N-am mai ajuns la moto, ci la velo. Mă documentasem foarte bine vizavi de finanțările disponibile în România. Așa am aflat de programul SRL-D. Evident că nu aveam nici o certitudine că proiectul Spokes va fi selectat și că vom lua cei 10k euro nerambursabili (în realitate au fost vreo 9k). În jurul meu roiau clasicele “nu mai munci atât că oricum se știe cina va lua banii ăia”. Ai mei îmi ziceau “lasă mamă, să nu fii tristă dacă nu te selectează, poți face oricând altceva” (ei chiar voiau să fac altceva ). Ei bine, pentru mine, din nou, nu exista NU SE POATE! Îmi proiectam rezultatul în minte și îmi făceam scenarii vizavi de cum aș putea să-mi exprim mai bine ideile. Voiam ca cei care îmi vor analiza dosarul să înțeleagă că vor contribui și ei la realizarea visului acestei fete rebele care își dorește să aibă un magazin de biciclete în care să ofere servicii premium de care, foarte probabil, ei nu auziseră până atunci.
În toamna lui 2013 îmi pregăteam planul de afaceri pentru competiția SRL-D și explicam în acel plan în ce consta serviciul de BikeFitting, serviciul care urma să fie elementul definitoriul al afacerii mele. La momentul respectiv nici un magazin de biciclete din România nu oferea acest serviciu. Auzisem de ceva tentative, dar nimeni nu putea merge într-un magazin de biciclete și să ceară o ședință de bike fitting sau de saddle fitting. Astăzi se poate și toată țara știe că Spokes oferă servicii profesionale de bike fitting.
Avem clienți care vin tocmai din Iași pentru o ședință de fitting la noi. Acum au apărut destul de multe magazine care oferă acest serviciu și este foarte bine că se întâmplă așa. La acest nivel, mi-am îndeplinit un vis. Suntem un exemplu în piață și clienții noștri ne recomandă cu încredere prietenilor și cunoscuților. Este un atu pe care nu ni-l poate lua nimeni.
Pot umple pagini întregi vizavi de ideea “BA DA, SE POATE”. Vă mai spun un lucru în care cred foarte tare: ”Dai voință, iei putere!” Nici un lucru “WOW” nu-l realizezi fără muncă, multă muncă. Spokes a ajuns să aibă un renume în mai puțin de trei ani de zile, iar trei ani nu e termen lung. Am crescut organic, an de an. În luna mai a anului 2014, când am deschis magazinul, părea o mică înșiruire de biciclete și accesorii. N-ai fi zis că este de fapt un magazin de biciclete. Astăzi, aprilie 2017, avem bicle atârnate peste tot, ba chiar am desființat un mic birou pentru a avea mai mult loc de depozitare a bicicletelor care așteaptă să intre în service.
Deci, dacă vrei cu adevărat ceva, iar acel ceva este foarte puternic în tine, atunci există, cu siguranță, o cale prin care să-l poți realiza. Dar, și aici este un mare “dar”, este nevoie să cântărești cât ești dispus să oferi ca acel “ceva” să se transforme în rezultat. Ce sacrificii ești gata să faci, începând din în acest moment, pentru a-ți vedea visul cu ochii?! Ești gata să ai mai puțin timp liber (la început nu prea ai deloc timp liber), să nu te mai vezi cu prietenii, să nu mai stai așa mult timp cu iubitul sau iubita, să nu îți iei vacanțe să nu… să nu… Doar tu ești cel care decide prețul pe care ești dispus să îl dai pentru acest DA, SE POATE!
Lucrurile nu sunt mereu roz, iar problemele sunt nenumărate. De fapt, nu se vor termina niciodată. Nu vă așteptați la o zonă călduță, în care voi sunteți singurul „șef”, puteți să vă treziți la orice oră, puteți face orice doriți, puteți cheltui oricât/oricum. Nu, nu, nu, luați-vă ideea asta din cap pentru că altfel veți fi extrem de frustrați și dezamăgiți. Nici cuvântul “șef” nu-mi place. Clienții vă sunt „șefi”, colegii vă sunt „șefi”, partenerii de business vă sunt “șefi”. Eu sunt acest “șef” doar pentru persoana mea. În rest, sunt un leader pentru colegii mei, sunt un bun prieten pentru clienții mei și sunt un partener de încredere pentru furnizorii mei. Un leader are o responsabilitate foarte mare pe umeri. El are nevoie să fie MEREU un exemplu, un arhanghel al valorilor companiei pe care o reprezintă. Sunt și momente în care un leader este vulnerabil și cade, dar ghici ce?! Ai nevoie să treci instant peste acel moment. Oamenii din echipa ta au înțeles că ești om și că poți greși ca și ei, poți fi rănit și frustrat și supărat, dar te ridici imediat, exact ca pasărea phoenix din cenușă și mergi mai departe. You keep on going no matter what. Don’t stop and work as hard as you can!
Ăsta este singurul secret. Nu vă așteptați să vi se ofere un manual de utilizare al business-ului. Da, din păcate nu există momentan un astfel de document emis de o instituție avizată. Ar fi minunat să ai toate normele listate într-un PDF, în funcție de aria business-ului tău, dar trebuie să te descurci singur. De cele mai multe ori le afli pe banii și pe nervii tăi. Nu vă așteptați ca mediul de business să fie unul curat, unde toți oamenii sunt cinstiți și lucrează etic și se respectă unul pe altul. Nu e deloc așa. Totuși, tu poți fi exemplul pe care vrei să îl vezi în alții. Dacă îți dorești asta. Dacă îți pasă și dacă ai respect față de tine.
Sunt în acest mediu de trei ani și văd constant oameni care își pornesc un business al lor. Mulți dintre ei reușesc să devină în scurt timp modele pentru cei din jur datorită carismei, pasiunii și determinării lor. În ziua de azi, start-up-erii gândesc rapid, acționează rapid și lucrează smart, cu ultimele tehnologii și aplicații. Sunt foarte mândră când descopăr astfel de copii și mă bucur enorm când îi pot ajuta cu un sfat, cu o conexiune, cu o recomandare sau când îi pot implica în proiectele pe care le desfășurăm la Spokes. Pentru mine, ei sunt adevărații ambasadori ai României. Închei prin a vă spune că Spokes nu este doar un magazin de biciclete. Este un nod unde se intersectează pasiunea pentru biciclete, educația, implicarea în comunitate, dorința de a crește valori și de a ajuta oameni, și nu în ultimul rând, compasiunea. Toate astea ne definesc pe noi, ca echipă. Suntem foarte buni pe ceea ce facem și dorim să dăm mai departe experiența și cunoștințele noastre. De aceea, în viitorul apropriat vom lansa un proiect educațional unde să putem împărtăși toate cele de mai sus și să conectăm antreprenori din domenii interdisciplinare, având ca punct de intersecție bicicleta.
Cred cu tărie că educația este ceea ce definește un popor. Avem materia primă, trebuie doar să formăm cadrul în care să se întâmple acest transfer de informație. Vom avea brațele deschise pentru acei tineri care își doresc să facă o diferență, pentru care nu există “NU SE POATE” și care înțeleg că dacă un lucru nu e făcut cu pasiune, atunci mai bine nu-l mai faci deloc.
Ăștia suntem. Team Spokes.
Cătălina Șofan