Noua Politică de Coeziune a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027: motor de inovare pentru Europa Centrală și de Est

Autor: Bianca Petre

România și Bulgaria sunt printre câștigătorii ultimelor negocieri europene, dar nu este suficient să te bucuri că primești alocări financiare semnificativ mai mari, fără să ținem cont de faptul că Noua Politică de Coeziune a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 devine un motor de inovare pentru Europa Centrală și de Est, pentru cei care vor ști să facă saltul spre o nouă etapă de dezvoltare. 

Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, inclusiv Politica de Coeziune reformată, descrie viitorul Uniunii Europene, el însuși supus unor negocieri extrem de intense de la lansarea propunerii Comisiei Europene pentru un nou buget pe termen lung în 2018. Totuși, Consiliul European a ajuns finalmente la un acord în 2020, iar, înaintea negocierilor finale cu Parlamentul European, este esențială stabilirea ultimelor detalii legislative. 

Este important de amintit că, în anul 1950, Robert Schuman făcea cunoscut idealul european, într-un moment în care cele șase state fondatoare ale Uniunii Europene își reuneau resursele în vederea clădirii unei solidarități de facto. Câteva decade mai târziu, secolul al XXI-lea a început să se remarce prin heterogeneitatea provocărilor Europei, de la criza migrației din 2015, schimbările climatice, Brexit, recenta pandemie de coronavirus, dar și nevoia de digitalizare. 

Pentru Europa Centrală și de Est, accelerarea inovării reprezintă soluția pentru întețirea ritmului de convergență cu țările avansate, ca urmare a crizei financiare din anii 2007-2008.Viitoarea Politică de Coeziune va contribui la stimularea acestui nou model de creștere economică pentru regiune, în pofida reducerii bugetului alocat acesteia, datorită concentrării tematice pe inovare și digitalizare ca prioritate investițională („o Europă mai inteligentă”) și măsurilor de simplificare și facilitare a cooperării și sinergiilor. 

Cu toate acestea, reducerea cofinanțării UE pentru proiectele aflate sub umbrela Interreg, dar și reprioritizarea investițiilor de la cele tangibile (infrastructură) la cele intangibile (inovare) vor fi problematice pentru acele state unde consolidarea capacității de absorbție a fondurilor structurale și reformele instituționale sunt încă necesare, precum România. În plus, în lumina schimbărilor socio-economice specifice procesului de robotizare, noua Politică de Coeziune cheamă și susține autorităților locale, regionale și naționale să dezvolta proiecte orientate către o nouă abordare educațională, bazată pe dezvoltarea unor noi competențe ce nu pot fi automatizate – adaptabilitate, creativitate și gândire critică. 

De asemenea, noua condiționare a fondurilor europene de statul de drept va mări nivelul de protecție a intereselor financiare ale Uniunii Europene. Tot aceasta ar putea duce la accentuarea diviziunilor dintre statele membre, atât cele tradiționale, cât și cele afiliate unor grupări strategice, cum este cea a „Prietenilor Coeziunii”. În acest sens, fragmentarea poate fi potențată și de viitoarele alocări contrastante ale fondurilor structurale, Cehia și Ungaria fiind afectate de reduceri majore, în timp ce România și Bulgaria câștigătoare. Astfel, noul cadru de reglementare al Politicii de Coeziune va avea impact diferit asupra statelor Europei Centrale și de Est. Pasul următor este să ne îngrijim colectiv de interdependențele dintre economiile regiunii noastre, o condiție esențială pentru viitoarea noastră dezvoltare economică centrată pe inovare și digitalizare în Europa Centrală și de Sud-Est.

Așadar, adoptarea formei finale a CFM 2021-2027 este bine să includă un mecanism de condiționare a fondurilor europene de statul de drept bazat pe criterii clare, transparente și obiective, pentru a nu intensifica retorica eurosceptică și, implicit, diviziunile interstatatele. În egală măsură, diferențele cu privire la capacitatea de absorbție trebuie atenuate prin resurse umane competente și motivate în cadrul Programelor Operaționale, parteneriate între sectorul public și cel privat și o coordonare interinstituțională adecvată în regiunea ECE. Pe termen lung, digitalizarea economiilor Europei Centrale și de Est va depinde în mare măsură de combaterea disparităților sociale și a noilor forme de diviziune, cum este fenomenul de brain drain, dar și de cooperarea transfrontalieră. 

Bianca Petre este expertă în Politica de Coeziune europeană, absolventă a Facultății de Relații Economice Internaționale – ASE și voluntară în organizația neguvernamentală INACO.