| Creșterea economică semnificativă anuală, din 2012 până în prezent, este însoțită de paradoxul căderii României în majoritatea clasamentelor globale din rapoartele lumii dedicate competitivității. De competitivitatea unei națiuni depinde în mod direct calitatea vieții cetățenilor săi. Pierderea pozițiilor în clasamentele globale ne arată că în pofida avansului cantitativ al PIB, ale eforturilor de recuperare a decalajelor de dezvoltare, alte națiuni reușesc să avanseze mai rapid decât noi în îmbunătățirea calității mediului investițional, administrativ, de sănătate, de educație, a traiului de zi cu zi. Acest raport comun INACO-REI cheamă decidenții publici și privați la ancorarea calitativă a următoarelor fapte în reperele competitivității. Deficitul comerțului exterior a depășit 6,7 miliarde euro în anul 2018, o deteriorare cu peste două treimi față de anul anterior, iar dezechilibrele continuă să se adâncească în anul 2019. Deficitul comerțului cu bunuri și servicii contribuie cu 71% la deficitul contului curent anul trecut. Mărfurile generale contribuie negativ cu peste 14,8 miliarde euro la acest deficit, iar excedentul serviciilor de peste 8,1 miliarde euro echilibrează parțial balanța. O capacitate instituțională slabă conduce la performanțe cel mult modeste în gestionarea proiectelor de dezvoltare, așa cum o indică, de exemplu, rata absorbției efective a fondurilor europene de sub 12% în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă și sub13% la Dezvoltare Regională, puțin peste 13% în cadrul Programului Operațional Capital Uman și peste 15% în cadrul Programului Operațional Competitivitate, în al șaselea an de execuție bugetară multianuală în cadrul Uniunii Europene (UE) . Perspectivele capitalului intelectual și ale cunoașterii nu apar deloc favorabile în România în tabloul european de bord al inovării, care ne arată că suntem cei mai modești inovatori europeni și cu cea mai mare viteză de degradare a capacității inovative în ultimii 5 ani din UE. Conform European Innovation Scoreboard 2018, România are o capacitate de inovare de doar 31,1% din media UE. La polul opus, Suedia are o capacitate de inovare de 140,8% din media UE. În timp ce la nivel european bugetul mediu alocat activităților de cercetare și dezvoltare este de 2% din PIB, în România acesta se situează la 0,5% din PIB, dintre care 0,16% sunt cheltuieli guvernamentale, 0,05% cheltuielile sectorului de educație terțiară și 0,29% finanțare privată. Economia României pare a fi prinsă în capcana țărilor cu venituri medii, adică acele țări care nu au epuizat în mare parte potențialul de creștere economică extensivă, dar nici nu au dezvoltat capacitatea de valorificare și capitalizare a potențialului de investiții, inovare și diferențiere competitivă pentru a ajunge în rândul statelor dezvoltate. Cum am ajuns aici și Ce este de făcut? Coordonatorii Andreea Paul și Valentin Cojanu, alături de alți patru co-autori, răspund la aceste întrebări și lansează azi prima ediție a raportului independent Competitivitatea economiei României, cu 10 recomandări finale. 10 propuneri pentru creșterea competitivității în a patra revoluție industrială Competitivitatea nu este un lux, este un reper de bază al creșterii nivelui de trai. Toate economiile trebuie să își crească productivitatea, indiferent de domeniile în care excelează sau de nivelul veniturilor, dacă își doresc să progreseze mai rapid și să aibă o rezistență mai bună la șocuri. Este o propunere esențială pentru România, mai ales în contextul evaluării Strategiei Naționale pentru Competitivitate, unde s-a dovedit că în penultimul său an de aplicare s-a realizat un singur obiectiv din 27. În ansamblu, atât statele membre ale UE își crează propriile consilii naționale de productivitate și competitivitate, cât și majoritatea țărilor balcanice se mobilizează în direcția unor inițiative comune regionale pentru construcția unui Consiliu de Competitivitate în Balcani. Fiecare economie își identifică propriile atuuri competitive și încearcă să-și atenueze dezavantajele competitive cu seturi de acțiuni integrate. Nu doar pe hârtie, ci cu fapte, cu impact real asupra mediului de afaceri, administrației publice și vieții cetățenilor de zi cu zi. Investiția în oameni este esențială, nu doar din punct de vedere social, ci și din punct de vedere economic. Competitivitatea și incluziunea socială sunt complementare, nu concurente. Sănătatea, educația și abilitățile populației sunt printre factorii cheie ai productivității în contextul actual al transformărilor economice și tehnologice. La toți acești piloni, România se situează pe poziții sub jumătatea ierarhiei: locul 92 la sănătate și educație primară, locul 70 la educație terțiară și formare sau locul 69 la abilitățile populației, din aproximativ 140 de țări analizate în rapoartele globale recente dedicate competitivității. Progresul social este esențial pentru creșterea unei economii competitive. Protecția socială este importantă și trebuie avută în vedere, chiar și în cadrul economiilor deschise. În loc să protejeze anumite slujbe și produsele sau serviciile care rezultă din acele slujbe, guvernul ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea condițiilor pentru cei care au de suferit în urma pierderii avantajelor competitive ale costurilor reduse cu forța de muncă ieftină din industriile în lohn, în urma schimbărilor tehnologice, prin politici redistributive de corelare a ofertei cu noua cerere de locuri de muncă, cu noile abilități și competențe necesare, investiții în capitalul uman, plase de siguranță anti-sărăcie pentru categoriile vulnerabile și tranziția spre noi oportunități economice. Rata de absorție efectivă a fondurilor europene prin Programul Operațional Capital Uman este destul de scăzută, doar 13%, ceea ce indică existența unor resurse importante de valorificat. Infrastructura și sistemul financiar sunt foarte importante. Amploarea și calitatea infrastructurii rutiere, feroviare, maritime și aeriene facilitează transportul și schimburile comerciale, circulația bunurilor și a persoanelor la costuri optime și operativ. Din păcate, elemente de bază ale infrastructurii de transport lipsesc în România, afectându-ne direct competitivitatea economică și socială. Sistemul financiar reprezintă, de asemenea, un alt punct slab structural pentru competitivitatea României, așa cum o dovește Raportul Global al Competitivității. În a patra revoluție industrială, globalizarea presupune mai mult decât comerț liber. Deschiderea pieței și a concurenței reprezintă un factor esențial al competitivității. Dar sensul deschideriiînseamnă mai mult decât comerț liber, incluzând libera circulație a persoanelor și schimbul de idei. Colaborarea internațională este esențială pentru a crea un ecosistem al inovației, mai ales în contextul în care suntem cea mai modestă economie inovatoare, atât din UE, cât și dintre țările balcanice. Evoluțiile tehnologice, cercetarea științifică, revoluția digitală 4.0 care se petrec sub ochii noștri nu ar trebui să ne prindă cu ochii închiși sau privind în altă parte. Trebuie să luăm măsuri pentru “a prinde trenul” acestor schimbări accelerate, fie că e vorba de robotizare, securitate cibernatică, fabricație aditivă și printare 3D, biotehnologii, inteligență artificială, internetul tuturor lucrurilor sau monede virtuale. România și-ar putea asuma rolul de pivot regional competitiv în Balcani în revoluția digital 4.0, urmărind să-și diversifice gama de produse exportate, să se concentrare mai mult pe produsele de tehnologie înaltă și să prospecteze noi piețe de destinație. Tehnologia este importantă, dar la fel de importanți sunt și alți factori. Adoptarea noilor tehnologii este importantă, mai ales pentru regiunile mai puțin dezvoltate. Dar la fel de importante sunt și dezvoltarea instituțiilor de stat și investițiile în infrastructură și în abilitățile populației în regiunile vulnerabile. Dezvoltarea instituțiilor contează. Printre factorii cheie ai competitivității se numără capitalul social – bază largă de susținere a dezvoltării instituționale, formale și informale. Vorbim de un proces de amploare, care este influențat de factori precum calitatea relațiilor personale și sociale, influența normelor sociale și nivelul participării populației la viața civică, libertatea presei, sau protecția drepturilor de proprietate intelectuală. Crearea unui ecosistem al inovării înseamnă mai mult decât investițiile în cercetare și dezvoltare. Printre factorii cheie ai inovării se numără și: abilitatea companiilor de a accepta idei incomode (România – locul 88 din 140 de țări analizate, față de SUA pe primul loc în lume), atitudinea privind riscul în afaceri (România – locul 125, dar am putea învăța de Israel care este pe primul loc), diversitatea forței de muncă (România – locul 26, dar putem să ne inspirăm suplimentar de la Canada) și disponibilitatea de a delega autoritatea (România – locul 109, iar Danemarca constituie modelul primului loc în lume de urmat). Dintre toți acești indicatori, doar la diversitatea forței de muncă, România stă relativ bine. La aceste provocări autentice este chemat sistemul de învățământ să răspundă, cot la cot cu administrația, sistemul financiar sau mass-media formatoare de opinii publice. În vremuri de schimbare continuă e nevoie de orientare spre viitor. Orientarea spre viitor presupune aspecte ca: adaptarea cadrelor legale la schimbările digitale, furnizarea unui mediu stabil pentru afaceri, răspunsuri efective la schimbări și o viziune pe termen lung, provocări la care trebuie să răspundă autoritățile locale și centrale, dar și mediul de afaceri și reprezentanții asociațiilor profesionale. În acest sens, recomandarea INACO este, așa cum spuneam și la începutul raportului, crearea Grupului de Lucru pentru Economia Viitorului (GLEV), pentru a revizui strategiile economice și sociale ale României, în urma analizei atente a noilor provocări cu care ne confruntăm. Membrii GLEV ar trebui atrași din diverse domenii, inclusiv din guvern, sectorul privat, sindicate, mediul academic/universitar, toate partidele politice, organizații non-guvernamentale etc., atfel încât rezultatele GLEV să se bazeze pe contribuțiile și ideile a peste 10.000 de persoane. Atingerea concomitentă a sustenabilității creșterii și îmbunătățirea performanței competitive este posibilă, dar necesită leadership proactiv și eco-inovativ. Liderii din România ar trebui să seteze priorități pe termen lung și să facă eforturi pentru a crea relații de parteneriat între societate, politic și afaceri |
