INACO: Nivelul sărăciei a crescut proporțional cu instrumentele publice anti-sărăcie în România

Nivelul sărăciei a crescut în România „proporțional” cu creșterea instrumentelor de asistență socială: de la 6 în 1995, la 26 anul trecut

Sărăcia extremă și sărăcia relativă, raportată la nivelul mediu de trai românesc, a crescut în România în pofida creșterii economice din ultimele două decenii. Despre aceste realități statistice s-a scris mult în anul care tocmai s-a încheiat. Ceea ce cred că a lipsit a fost analiza în oglindă a formelor de asistență socială care au crescut exponențial în ultimele două decenii.
Cu cât, vă veți întreba, pe drept cuvânt? De la 6 instrumente publice intervenționiste (din care 5 plătite de la bugetul de stat și una din bugetele locale) în anii 1995-1996, la 17 în anii 2004 – 2005, s-a ajuns la 26 de instrumente sociale în 2015 – 2016 (vezi detaliată schema lor).

Numărul plăților efective de ajutoare sociale suportate doar din bugetul Ministerului muncii se ridică la 6,58 milioane, cu circa 100 de mii mai mult decât în anul 2005, pe fondul reducerii consistente a populației țării și a emigrării masive a forței de muncă active (nu spunem beneficiari, întrucât un beneficiar poate încasa mai multe forme de ajutoare sociale). Nu dispunem de datele agregate de la nivelul bugetelor locale care susțin câteva dintre aceste forme de ajutoare sociale în prezent, dar vă punem la dispoziție integral datele de care dispunem și câteva concluzii mai jos.

Fără măcar vreo presiune a vreunui tip de viziune unitară asupra asistenței sociale, eforturile statului de a „stinge incendiile” sociale cu noi alte și alte forme de asistare socială au fost total incoerente din ’89 până astăzi. Efectele lipsei de viziune de orice tip în acest domeniu a tuturor tipurilor de guvernare politică a României, se fac simțite cu deplină negativitate pe piața muncii și în general în economia românească. Piața muncii este caracterizată de o cerere semnificativă de forță de muncă pe care însă nu o mai poate atrage, chiar dacă o mare parte din forța de muncă a rămas în țară, din cauza stimulentelor sociale care azi nu favorizează căutarea unui loc de muncă.

La sfârșitul anului 2016 se adoptă Legea nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, care va înlocui trei dintre instrumentele de ajutoare sociale active azi: venitul minim garantat, alocaţia pentru susţinerea familiei şi ajutorul pentru încălzire, și care va intra în vigoare abia începând cu luna aprilie 2018. Detalii aici: http://lege5.ro/Gratuit/geztgnzwgm3q/legea-nr-196-2016-privind-venitul-minim-de-incluziune. Noua lege clarifică structura beneficiarilor, dar e departe de a rezolva problema sistemului public de asistență socială și relansarea apetitului pentru muncă.

Vom detalia aceste trei instrumente, în dinamica lor din ultimii 5 ani – ani cu creștere economică continuă:

A. Numărul beneficiarilor de venit minim garantat a crescut cu o treime în ultimii 5 ani, iar bugetul public alocat cu două treimi

La sfârșitul anului 2016 avem aproape 240 de mii de beneficiari ai venitului minim garantat (VMG). Pe cei mai mulți îi regăsim în județul Dolj, urmat de Buzău, Bacău și Galați.

În anul 2011 erau 186 de mii de beneficiari VMG și un cost la bugetul țării de 390 mii lei, față de anul 2015 când numărul lor s-a ridicat la 245 de mii de persoane (un plus de 31%) și un cost bugetar de 673 de mii lei (un plus de 72% față de anul 2011).

B. Numărul beneficiarilor alocației pentru susținerea familiei a scăzut ușor în ultimii 5 ani, iar bugetul public alocat a crescut aproape de două ori și jumătate

La sfârșitul anului 2016 avem peste 262 de mii de beneficiari ai alocației pentru susținerea familiei (ASF). Pe cei mai mulți îi regăsim în județul Bacău, urmat de Suceava, Vaslui și Iași.

În anul 2011 erau 325 de mii de beneficiari ASF și un cost la bugetul țării de 223 de mii lei, față de anul 2015 când numărul lor s-a ridicat la 277 de mii de persoane (o scădere cu 15%) și un cost bugetar de 535 de mii lei (un plus de 140%).

C. Numărul beneficiarilor de ajutor pentru încălzire aproape s-a înjumătățit în ultimii 5 ani, iar bugetul public alocat a scăzut aproape la jumătate

În anul 2011 erau 1,43 de milioane de beneficiari și un cost la bugetul țării de 443 mii lei, față de anul 2015 când numărul lor s-a ridicat la 775 de mii de persoane (o scădere cu 45%) și un cost bugetar de 197 de mii lei (o scădere cu 56%).

Despre cum se acordă aceste ajutoare, dar și toate celelalte, cine beneficiază de ele și în ce condiții vedeți detaliat răspunsul Ministerului Muncii la întrebarea adresată public la sfârșitul anului trecut (in atasament).

Atunci când progresul social nu este rezultatul muncii și al sistemului de asistență socială, înseamnă că nu avem ca țară un sistem competitiv economic, ci unul asistențial „original” nefericit construit, în fapt fără vreo viziune politică structuratoare – social democrată sau liberală sau de vreun alt fel. Un sistem risipitor și cu utilitate redusă în reinserția beneficiarilor de asistență socială în categoria clasei de mijloc a populației.
Sistemul de asistență socială temporar acordat ar trebui regândit pentru a folosi scopului reintegrării sociale – ex. stimulării recalificării sau căutării unui loc de muncă sau șansei la o viață decentă pentru cei cu nevoi speciale temporare. Iar cazurile în care cu adevărat se impune asistența socială permanentă ar trebui să nu fie cel mai grav subfinanțate, până la limita de jos a subzistenței și nu ar mai trebui să fie atât de hiper-birocratic acordate.

Sistemul de asistență socială românesc ar trebui regândit ca proiect funcțional în opinia think-tank-ului INACO – Inițiativa pentru Competitivitate, ar trebui să își construiască o viziune a propriei viabilități și eficiențe, pentru a deveni o componentă – strict necesară, dar de 26 de ani inexistentă în mod real – a competitivității României în context european și internațional. Oamenii au nevoie de ajutor, de aceea plătesc taxe, dar ajutorul crește de obicei în anii electorali ca să cumpere electoratul și statul nu dublează beneficiile cu șanse de calificare, ucenicii, șansa de a munci demn sau de a se re-educa pe banii statului și ai patronului. Labirintul beneficiilor se complică direct proporțional cu numărul alegerilor și invers proportional cu politici care să încurajeze munca demnă. Drept pentru care românii sunt pe locul 3 în Europa ca imigranți economici și pe locul 17 în lume la stocul de emigranți (http://siteresources.worldbank.org/INTPROSPECTS/Resources/334934-1199807908806/4549025-1450455807487/Factbookpart1.pdf). În curând vom deveni o țară de asistați și pensionari care nu pot susține o economie.

Informații de background:
INACO este un think tank fondat de Andreea Paul, Bogdan Dumitrescu și Bibiana Stanciulov în anul 2017, care adună o comunitate de specialiști din țară și din străinătate, apolitică, cu scopul de a lansa în dezbaterea publică soluții la provocările competitivității economiei românești: www.inaco.ro