Autor: Bianca Petre (INACO)
Sinteza raportului Organizației Internaționale a Muncii (OIM) – tendințe actuale de angajare a tinerilor și direcții de acțiune viitoare
În anul 2015, Summit-ul Organizației Națiunilor Unite a găzduit adoptarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă – un angajament de natură universală cu impact socio-economic și asupra mediului înconjurător. Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă încurajează acțiunea globală pentru combaterea disparităților, a inegalităților și a sărăciei extreme. În ceea ce privește ocuparea productivă și incluzivă a forței de muncă, cel de-al optulea Obiectiv (ODD 8) vizează reducerea numărului tinerilor NEET (care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare), precum și dezvoltarea și operaționalizarea unei strategii globale pentru stimularea angajării tinerilor. Cu toate acestea, Organizația Internațională a Muncii (OIM) semnalează, în cadrul celui mai recent Raport privind tendințele globale de angajare în rândul tinerilor (2020), faptul că începutul noii decade nu înregistrează un progres major în atingerea ODD 8, date fiind tensiunile geopolitice și sociale, barierele comerciale și recenta pandemie de coronavirus, care au încetinit creșterea economică globală.
OIM realizează o radiografie a situației curente, care șochează prin prisma rezultatelor studiului – rata participării tinerilor în câmpul muncii continuă să scadă de la 568 milioane în 1999 la 497 milioane în 2019, în pofida creșterii susținute a populației tinere. Parțial, aceste date sugerează o dedicare mai pronunțată continuării studiilor, însă ele reflectă totodată proporția încă mare de tineri NEET, majoritatea fiind de sex feminin. Disparitățile regionale și inegalitățile de gen încă există, fiind sub influența diferitelor nivele de dezvoltare teritorială, dar și a unor anumite norme sociale și culturale. Decalajele continuă să predomine între generații, accesul la noile tehnologii fiind încă distribuit inegal în lume.
În plus, 13% din tinerii angajați la nivel global se confruntă cu sărăcie extremă, în timp ce 17% trăiesc în sărăcie moderată. Între 1999 și 2019, incidența sărăciei extreme în rândul tinerilor a scăzut cu 20%, însă încă atinge cote îngrijorătoare în diferite regiuni din Africa și Asia. Absența unui cadru reglementator adecvat pentru asigurarea unor condiții de muncă decente, oportunitățile limitate de dezvoltare profesională și instabilitatea veniturilor explică persistența economiei de tip „gig” (în care poți lucra oricând și de oriunde) , prezentată în ediția din 2017 a Raportului.
De asemenea, în contextul Revoluției Industriale 4.0, caracterizată de contribuția accelerată a inteligenției artificiale în economie, tinerii se arată îngrijorați de ascensiunea noilor tehnologii, în special în ceea ce privește adoptarea pe scară largă a automatizării. Clasa de mijloc bazată pe munci repetitive este preponderent vizată de robotizarea industriei de fabricație.
În acest sens, Raportul OIM identifică anumite schimbări atât din perspectiva angajatorilor, cât și din cea a aplicanților. Pe de o parte, competențele digitale au devenit un criteriu eliminatoriu suplimentar în selecția candidaților la angajare. Pe de altă parte, mare parte a tinerilor clasei de mijloc nu are astfel de abilități, ceea ce reprezintă o barieră în participarea lor activă pe piața muncii. Această provocare poate fi totuși o oportunitate de dezvoltare în vederea accesării unor noi ocupații, ca parte a învățării pe toată durata vieții, ce trebuie să fie promovată de către factorii decizionali.
Nu în cele din urmă, OIM atenționează cu privire la formarea profesională a tinerilor, aceștia fiind mai predispuși decât cei cu studii universitare la a avea un loc de muncă ce poate fi robotizat și, în cele din urmă, la a deveni un tânăr NEET. Modernizarea programelor de formare profesională devine astfel fundamentală în vederea dezvoltării unor competențe generale, transversale și de adaptare.
În România, conform Institutului Național de Statistică, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani a atins 15.4% în trimestrul al doilea din 2020, creșterea ratei șomajului fiind un impact direct negativ al pandemiei actuale, peste nivelul mediu de 13,7% estimat de către OIM pentru anul 2020 la nivel global. În privința decalajelor de gen, în 2019, 27.8% reprezintă tinerii NEET români de gen feminin în totalul populației feminine cu vârsta între 20 și 34 de ani, față de 11.5% ponderea tinerilor NEET în populația de gen masculin, conform Eurostat, ambele procente fiind ușor sub mediile globale (31,1% femei, respectiv 13,9% bărbați tineri – ILO).
Așadar, economia digitală este deja aici și în permanentă evoluție. În contextul actualelor circumstanțe, îngreunate de pandemia de COVID-19, este esențial ca tinerii să fie sprijiniți să se integreze în noul cadru hipertehnologizat de muncă. OIM subliniază importanța menținerii balanței dintre cererea și oferta de locuri de muncă, în special pentru tinerii absolvenți, inclusiv din perspectiva egalității de gen. Intervenția prin politici publice eficiente este necesară pentru a mări spectrul de oportunități profesionale pentru absolvenții de studii superioare.
În aceeași măsură, o serie adecvată de politici publice poate să asigure un efect pozitiv al noilor tehnologii asupra angajării tinerilor prin generarea unui număr suficient de locuri de muncă, unde condițiile decente de lucru, securitatea socială și oportunitățile de dezvoltare reprezintă norma. Tinerii trebuie să fie încurajați să ia parte la noua revoluție digitală. Desigur, aceste politici trebuie să fie integrate într-o strategie completă care să aibă impact atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic, și care să conțină programe special concepute pentru tineriidezavantajați. Un rol important îl vor juca și organizațiile sindicale, prin promovarea nevoilor tinerilor angajați în cadrul diferitelor relații interinstituționale.
Așadar, revoluția tehnologică, megatrendul primei jumătăți a secolului al XXI-lea, aduce cu sine atât beneficii, cât și noi provocări pentru tineri. Noua direcție de digitalizare a economiei apare ca fiind soluția salvatoare a unei creșteri economice încetinite atât la nivel global, cât și la nivelul Europei Centrale și de Est. Cu toate acestea, inegalitățile economice, sociale și teritoriale ar trebui sa ocupe o poziție prioritară pe agenda factorilor cu influență decizională, pentru a asigura distribuirea cât mai omogenă a avantajelor digitalizării pieței muncii și pentru a oferi un nivel suficient de stabilitate tinerilor, dată fiind actuala volatilitate generată de pandemia de COVID-19 care accelerează digitalizarea.
Bianca Petre, voluntară INACO și absolventa Faculțății REI, ASE