Autor: Prof. Univ. Dr. Mariana Nicolae, membră INACO
Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Cam așa se termină aproape toate poveștile minunate ale copilăriei, după ce eroii au înfruntat tot felul de aventuri și obstacole pentru a ajunge în cele din urmă să fie împreună. Toți știm că vrem să fim fericiți, acesta este modelul pe care ni-l propune societatea, familia și asta ne dorim noi înșine. Dar oare cum ajungem să fim fericiți, cum atingem fericirea și, nu foarte lipsit de importanță, cum o păstrăm dacă am prins-o? Mai ales, că sunt cârcotași care spun că poveștile nu au curajul să urmărească eroii și după ce și-au împlinit visul, și-au atins fericirea! Și după aia? Ce se-ntâmplă? Cum rămânem fericiți o viață întreagă? Care, iată, este din ce în ce mai lungă!
Ba mai mult, angajații fericiți sunt mai productivi (1) și costă mai puțin compania și, prin extindere, societatea susține mai puține concedii medicale sau medicamente. De exemplu, 0,5% din PIB-ul SUA reprezintă cheltuieli legate de depresiile angajaților (2). Cu alte cuvinte starea de fericire este o componentă importantă a competitivității unei persoane, a unei firme și, din aproape în aproape, a unei țări.
Că lucrurile stau astfel o demonstrează și noul domeniu de studiu referitor la economia fericirii, un domeniu care crește cu rapiditate. (3) De ce? Pentru că fără fericire nu putem să fim competitivi. Și atunci o studiem.
Ne-nvață cineva să fim fericiți? Să devenim astfel? Să ne păstrăm starea? Fericirea este un lucru dezirabil, dar starea de fericire este plicticoasă, nu se vinde la fel de bine ca drama, tragedia, suferința – vezi știrile de azi, vezi literatura și filmele din toate timpurile și din majoritatea culturilor. Vrem să vedem/citim marile drame, dar în viața personală vrem să fim fericiți! Oare Romeo și Julieta ar fi devenit la fel de celebri și economia Veronei ar fi prosperat azi într-un ritm atât de alert din veniturile aduse de turismul cultural dacă cei doi ar fi trăit fericiți până la adânci bătrâneți?
Modul de a privi fericirea este legată esențial de modul cum o definim – și pentru asta ar fi nevoie de o cercetare interdisciplinară de proporții care ne-ar spune, probabil, ceea ce știm deja intuitiv: fericirea este greu de definit. Precum calitatea: nu știm exact ce este, dar o recunoaștem când o vedem! Asta, sigur, nu ne-mpiedică s-o evaluăm, s-o măsurăm, să creăm standarde de calitate și agenții inter/naționale de asigurare a calității în toate domeniile imaginabile. Este oare rândul fericirii?!
Suntem, probabil, pe calea instituționalizării fericirii. E bine, e rău? Unii spun că asta înseamnă interesul autorităților față de starea de fericire a unui număr din ce în ce mai mare de persoane, că guvernele își schimbă/adoptă strategiile și prioritățile în încercări de a deveni tot mai competitive, că alături de starea de sănătate fizică și mentală (în economiile cele mai dezvoltate), iată că ar trebui să fim preocupați și de starea sufletească a oamenilor.
Alții, dimpotrivă, consideră că acesta este începutul unui alt coșmar în care fericirea este privită ca obligație și, în consecință, lipsa ei duce la vina de a fi nefericit și, probabil, la pedepsirea celor care nu reușesc să se achite față de obligația fericirii.
Unii consideră că ministerele fericirii care au început să apară prin lume sunt binevenite și demonstrează grija guvernelor respective față de membrii comunităților lor, iar alții consideră că desființarea acestor ministere ar trebui să fie o prioritate pentru societatea civilă.
Ministrul fericirii din Emiratele Arabe Unite (EAU), doamna Ohood Al Roumi, crede că “Cea mai importantă sarcină a guvernului este să creeze fericire. În 2011, ONU a încurajat țările membre să considere fericirea ca pe o abordare holistică a dezvoltării.” Doamna Al Roumi, spunea într-un interviu la CNN că “Rolul guvernului este să creeze un mediu în care oamenii să poată să-nflorească, să-și atingă potențialul și să aleagă să fie fericiți.” (4) Dar ce face un astfel de ministru? În EAU ministrul fericirii primește petiții din cele mai stranii: “părinții nu sunt de acord cu cine mă căsătoresc. Mă puteți ajuta să-i convingem?” “Am fost amendată în trafic. Mă puteți ajuta?” Sau pur și simplu: “Vă rugăm să ne ajutați să fim fericiți!”
Dar ce studii are doamna ministru și ce-i cu toate cererile astea? Doamna ministru Roumi este economistă și este printre primele femei din cabinetul de 29 de membri ai guvernului Sheikului Mohammed bin Rashid al Maktoum, prim ministru al EAU. Sarcina ei principală nu este, evident, aceea de a rezolva conflicte casnice și personale. Sarcina ministerului doamnei Roumi este de a promova fericirea și o atitudine pozitivă în viață și în cadrul guvernului. (4)
Dar mai există și alte astfel de încercări de “instituționalizare” a fericirii? Răspunsul scurt este: DA. De la Declarația de Independență a SUA care prevede expres “the pursuit of Happiness” (căutarea Fericirii) ca drept inalienabil al tuturor oamenilor (5), la Bhutan care la începutul anilor șaptezeci din secolul trecut a instituit Gross National Happiness Index (Indicatorul național brut al fericirii) (6), care evaluează fericirea pe baza bunăstării psihologice, a ecologiei, sănătății, educației, culturii, standardelor de trai, folosirii timpului, vitalității comunității și a bunei ei guvernări. În 2013, Venezuela a creat poziția de minstru adjunct al ministerului Fericirii Sociale Supreme și Ecuadorul a numit un secretar de stat pentru „buen vivir” sau “a trăi bine”.
Revin la întrebarea de la început: cine și în ce contexte ne învață să fim fericiți? Adică să fim competitivi pe o piață tot mai concurențială. Este o întrebare-invitație la reflecție. Nu am eu răspunsurile potrivite. Personal aș zice că în România dreptul la fericire este o chestiune individuală, nu una socială. Ca persoane suntem sau nu fericiți, dar ca societate se pare că suntem destul de puțin fericiți. Comparativ cu ceilalți europeni, de exemplu (7).
Există vreun curs de fericire în instituțiile publice românești, în universități? Personal nu știu. Poate că da. Dar, este foarte greu să le descoperi. Există, însă cursuri organizate de comunități, de întreprinzători (8). Există chiar și un Institut pentru fericire (9). Un început bun, care vine să ne dea speranță.
Universitatea Harvard, la care ne uităm în general cu jind, a găzduit cursul de psihologie pozitivă al lui Tal Ben-Shahar (10) care a avut cel mai mare număr de studenți înscriși din istoria Harvardului. Există multe astfel de cursuri în universitățile americane. Ce spune Tal Ben-Shahar despre fericire? Că este ca telecomanda: o pierdem constant, înnebunim căutând-o și, deseori fără să știm, stăm chiar pe ea (11).
Cu alte cuvinte depinde de noi ca indivizi să devenim fericiți, dar depinde de societatea în care trăim să ne sprijine să devenim competitivi. Dacă ea însăși vrea să fie competitivă.
Referințe:
1. https://www.marketwatch.com/story/shiny-happy-people-are-10-more-productive-at-work-2017-04-03
2. https://www.marketwatch.com/story/world-health-day-this-is-how-much-depression-costs-us-companies-2017-04-07
3. Nicolae, M., Nicolae, E.E.. Dona, D., Fericirea – Indicator al dezvoltării economice?, http://euromentor.ucdc.ro/EUROMENTOR-JOURNAL-VOL_7.pdf
4. https://www.thenational.ae/uae/government/happiness-is-a-serious-job-uae-s-minister-of-happiness-embraces-new-role-1.201750
5. http://www.ushistory.org/declaration/document/. Pentru cei care doresc să-și reamintească textul exact: “We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. — That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, — That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness.”
6. http://www.grossnationalhappiness.com/gnh-2010/
7. http://adevarul.ro/news/societate/studiu-romanii-nefericiti-comparatie-ceilalti-europeni-1_5a69fe57df52022f75da5f74/index.html
8.http://adevarul.ro/educatie/scoala/primele-cursuri-despre-fericire-predate-romanilor-modelul-harvard-1_544e1a250d133766a8474aa5/index.html
9. http://www.ipf.ro/
10. https://ethics.harvard.edu/people/tal-ben-shahar
11. https://positivepsychologyprogram.com/harvard-positive-psychology-course-1504/