15 august 2026
O poveste INACO despre civism, educație digitală și puterea unei idei de a deveni politică publică
de Andreea PAUL
Dacă s-ar opri viața acum, ce lăsăm în urma noastră?
Este întrebarea care mă însoțește atunci când privesc în urmă la aproape zece ani de muncă în educația digitală prin INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.
În urmă cu aproape zece ani, la Școala Gimnazială Nr. 45 „Titu Maiorescu” din București, am creat primul Smart Lab INACO.
Nu exista atunci un program național de laboratoare inteligente. Nu exista PNRR. Nu exista o piață matură de astfel de soluții educaționale.
Exista doar o idee și convingerea că școala românească trebuie să le ofere copiilor acces la tehnologiile cu care vor lucra în viitor.
Bogdan Avrigeanu și Rodica Păvăloaie mi-au fost alături de la început, într-o perioadă în care nu erau mulți cei care credeau în acest proiect.
Am continuat.
Primul Smart Lab a devenit un proiect-pilot în 23 de școli. Au urmat patru iterații tehnico-educaționale, fiecare pornind de la ceea ce am învățat în școlile în care am lucrat.
În 2021, proiectul a primit la Londra Premiul Educațional Inovator al Anului Avantis, în cadrul BETT.
Iar ceea ce fusese inițial un proiect al societății civile a ajuns, în cele din urmă, să fie scalat la nivel național prin PNRR, cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării.
Astăzi, 1.294 de Smart Laburi au fost construite în liceele României prin PNRR. Împreună cu laboratoarele realizate prin finanțare privată de INACO, depășim 1.300 de laboratoare.
Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai interesante exemple despre cum o inovație pornită din societatea civilă poate fi testată, îmbunătățită și apoi preluată la scară largă într-o politică publică.
Dincolo de cifre sunt oamenii
Cifrele sunt importante. Dar ele nu spun povestea întreagă.
O spun directorii, profesorii și copiii.
Ne-au scris:
„Copiii sunt foarte încântați de această tehnologie.”
„Elevii și profesorii le folosesc și sunt încântați. Mai ales elevii.”
„Pentru noi este ceva nou, suntem la început.”
„Dacă pentru dumneavoastră a fost un vis, pentru noi este un vis împlinit.”
Aceste mărturii sunt motivul pentru care cred că impactul unui proiect de educație digitală nu trebuie măsurat doar în echipamente achiziționate sau laboratoare construite.
Trebuie măsurat în ceea ce se întâmplă în interiorul lor.
Într-un Smart Lab, tehnologia poate deveni robotică, imprimare 3D, realitate virtuală, programare, modelare, simulare, experiment, colaborare și creație.
La Liceul Teoretic „Henri Coandă” din Craiova, de exemplu, funcționează două Smart Laburi cu profiluri diferite – unul pentru matematică-informatică și unul lingvistic.
La Colegiul Tehnic „Petru Maior” din București sunt două laboratoare.
La Liceul Tehnologic „Petru Rareș” din Botoșani, Smart Labul combină robotică, imprimare 3D, realitate virtuală și un simulator auto pentru pregătirea practică a elevilor.
La Liceul „Demostene Botez” din Trușești, elevii desfășoară deja ore în laborator și ne spun că sunt încântați de tehnologie.
La Palatul Copiilor din Deva, tehnologia modernă a devenit parte din activitățile educaționale.
Iar exemplele se multiplică.
O hartă reală a unei idei care a călătorit prin România
Am primit fotografii și mesaje din școli din regiuni și comunități foarte diferite.
Încep cu un loc cu o semnificație personală pentru mine: Colegiul Național „Silvania” din Zalău, liceul pe care l-am absolvit.
Apoi:
– Colegiul Național „Mihai Eminescu” – Satu Mare
– Liceul Teoretic „Dumitru Tăuțan” – Florești, Cluj
– Liceul Tehnologic „Henri Coandă” – Buzău
– Liceul Teoretic „Tudor Vianu” – Giurgiu
– Clubul Copiilor – Măcin
– Liceul Tehnologic „Moga Voievod” – Hălmagiu, Arad
– Liceul Tehnologic „Nicolaus Olahus” – Orăștie, Hunedoara
– Liceul Tehnologic „Petru Rareș” – Botoșani
– Liceul Tehnologic Agricol – Smeeni, Buzău
– Liceul Tehnologic „Matei Basarab” – Caracal, Olt
– Liceul Teoretic – Novaci, Gorj
– Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” – Călugăreni, Giurgiu
– Liceul Tehnologic Nr. 1 – Mărăcineni, Argeș
– Liceul „Demostene Botez” – Trușești, Botoșani
– Liceul Tehnologic – Topoloveni, Argeș
– Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Simion Ștefan” – Alba Iulia
– Liceul de Arte „Victor Giuleanu” – Râmnicu Vâlcea
– Liceul Tehnologic „Carol I” – Valea Doftanei, Prahova
– Liceul Tehnologic – Răchitoasa, Bacău
– Colegiul Tehnic „Petru Maior” – București
– Liceul Teoretic „Henri Coandă” – Craiova
– Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare”
– Liceul „Udriste Năsturel” – Hotarele, Giurgiu
– Palatul Copiilor – Deva
Și lista continuă.
Fotografiile care însoțesc acest material sunt fotografii reale, primite de la școli și profesori, din laboratoare reale și funcționale.
Nu sunt fotografii de broșură.
Unele surprind laboratoare deja integrate în activitatea didactică. Altele surprind începutul unui drum. Unele școli au echipe de robotică și experiență. Altele ne spun sincer că sunt abia la început.
Și tocmai această diversitate este relevantă.
Pentru că digitalizarea educației nu este un proiect care se încheie în momentul în care echipamentele sunt livrate. Atunci începe.
Ce urmează?
După aproape zece ani, cred că întrebarea corectă nu mai este doar:
„Câte Smart Laburi avem?”
Ci:
„Ce facem cu ele?”
Următoarea etapă trebuie să fie despre utilizare, competențe și rezultate.
Avem nevoie de profesori care să integreze tehnologia în procesul educațional, nu doar să o aibă în laborator.
Avem nevoie de elevi care să creeze, nu doar să consume tehnologie.
Avem nevoie de proiecte STEM, de robotică, de programare, de experiment și de colaborare.
De aceea, în această vară, INACO construiește încă un Smart Lab complet utilat într-o școală gimnazială dintr-o comună din județul Bistrița.
În paralel, suntem pregătiți să oferim mentorat școlilor care doresc să formeze echipe de robotică pentru competițiile FIRST LEGO League (FLL) și FIRST Tech Challenge (FTC).
Pentru că laboratorul este infrastructura.
Competența este rezultatul.
Iar copilul care intră astăzi într-un Smart Lab și învață să construiască un robot, să proiecteze un obiect, să programeze, să experimenteze sau să rezolve o problemă complexă poate deveni adultul care va crea mâine tehnologiile de care România și Europa vor avea nevoie.
O lecție despre Europa și România
În curând, INACO va aniversa zece ani de civism și educație digitală.
Privind în urmă, nu consider că cea mai importantă realizare este numărul de laboratoare.
Cea mai importantă realizare este demonstrația că o idee pornită din societatea civilă poate fi testată într-o școală, îmbunătățită împreună cu profesori și elevi, validată prin rezultate, apoi scalată printr-o investiție publică majoră.
Acesta este, cred, unul dintre rolurile importante pe care le poate avea societatea civilă într-o Europă competitivă: să aibă curajul să experimenteze înainte ca sistemele publice să poată scala.
În urmă cu aproape zece ani, Smart Labul era un experiment. Astăzi este infrastructură educațională în mii de școli și comunități din România.
Pentru acest drum le sunt recunoscătoare tuturor celor care au crezut în idee și au muncit pentru ea: Bogdan Avrigeanu, Rodica Păvăloaie, Alexandru Picioruș și echipa SMIS, profesorilor și directorilor care au deschis ușile școlilor lor, partenerilor INACO, Ministerului Educației și Cercetării și, nu în ultimul rând, finanțării europene care a făcut posibilă această scalare.
Dar mai ales copiilor. Pentru că, până la urmă, nu laboratoarele sunt moștenirea noastră. Ceea ce vor construi copiii în ele este.
Dacă s-ar opri viața acum, aceasta este una dintre poveștile pe care aș vrea să le las în urmă: o idee în care am crezut, pe care am avut răbdarea să o testăm și pe care România a avut curajul să o ducă la scară națională.
Cu recunoștință,
Andreea Paul
Președinte, INACO – Inițiativa pentru Competitivitate
Și începuturile:
