de Mariana Nicolae
în 27 ianuarie 2026
Unul din puținele articole care se referă la România pe platforma Social Europe este cel scris de Jeffrey Sommers, Universitatea Wisconsin-Milwaukee, SUA și Cosmin Marian, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Iată încă un avertisment că România nu este pe o traiectorie bună.
Autorii consideră pe bună dreptate că România nu mai poate evita o discuție onestă despre viitorul său economic: fără investiții serioase în cercetare și dezvoltare, rămânem blocați în capcana venitului mediu. Faptul că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cheltuielile pentru CDI (cercetare, dezvoltare și inovare) — sub 0,5% din PIB — nu este doar o statistică rușinoasă, ci un semnal de alarmă strategic.
Timp de ani de zile, s-a mizat pe ideea că taxele mici, forța de muncă relativ ieftină, resursele naturale și poziția geografică avantajoasă vor continua să susțină creșterea economică. Această logică s-a epuizat. Ea poate atrage investiții pe termen scurt, dar nu produce prosperitate durabilă. Economiile care ajung la statutul de venit ridicat sunt cele care inovează, nu cele care doar oferă costuri reduse.
Exemplul altor state postcomuniste este grăitor. Slovenia, Estonia sau Cehia investesc de patru ori mai mult decât România în cercetare și dezvoltare și se apropie de nucleul economiilor avansate europene. În schimb, Letonia arată ce se întâmplă atunci când investițiile în CDI sunt amânate: stagnare, pierdere de competitivitate și decalaj tot mai mare față de vecini.
Adevărul incomod este că inovația costă bani. Cercetarea nu poate fi finanțată din promisiuni sau din tăieri continue de bugete. Dacă România dorește să depășească plafonul de sticlă al dezvoltării sale economice, va trebui să ia decizii dificile privind politica fiscală și să crească veniturile necesare finanțării educației și cercetării. Ideea că „nu poți ajunge bogat cheltuind” poate fi adevărată, dar din perspectiva dezvoltării este și mai adevărat contrariul: nu poți ajunge prosper reducând constant investițiile esențiale.
Investiția în educație și cercetare nu este un lux și nici un moft ideologic. Este condiția minimă a progresului. Fără ea, România riscă să rămână o economie periferică, dependentă de deciziile altora. Cu ea, are șansa de a construi valoare, nu doar de a o executa pentru alții.
https://www.socialeurope.eu/romanias-tiger-economy-is-running-out-of-fuel