Impactul tehnologiilor în economie și educație, deriva în care se află tinerii, deficiențele învățământului au fost principalele teme dezbătute în cadrul unei conferințe cu 500 de participanți din Transilvania.
Cine mai lucrează în fabrici? Roboți vs. nepalezi
“Nu e destul să ai la dispoziție telefoane, tablete; pentru competențe digitale e nevoie de cursuri avansate de inteligență artificială (AI), design, robotică. Copiii trebuie învățați să gândească strategic, alfabetizați pentru a gândi cuantistic. În revoluția industrială, oamenii erau roboții care trebuiau să pună, la bandă, borcanul de compot sau piesa în același loc, adică productivitatea muncii. Cine greșea mai puțin era recompensat.
Școala românească ne-a crescut să fim executanți perfecți într-un viitor angrenaj. Iată că acum avem AI generativă, nanoroboți, roboți chirurgicali care intervin perfect, fără intruziune corporală. Există acele calculatoare cuantice care analizează toate posibilitățile de la a ajunge de la punctul A la punctul B. Vor apărea roboți umanoizi care imită lacrima umană, emoția, supărarea, cei care ne vor fi ajutor la bătrânețe atunci când ne vom simți singuri față de cei din jur. Copiii noștri vor fi părtași la Industria 6.0, unde fabricile vor fi interconectate între ele, iar relația produs – client va fi personalizată.
O fabrică precum IPEC Alba Iulia, principalul exportator de porțelanuri al Europei, ce deține 1% din producția mondială a lumii, lucrează cu 300 de roboți și 150 de oameni, jumătate dintre ei nepalezi, cu vârsta medie de 35 de ani, pe care i-a integrat. Proprietarul, Cristian Covaciu, vrea să ajungă să fabrice complet robotizat, iar angajații să supervizeze acești roboți. La fabricile Dacia Renault și Arctic producția este robotizată într-o proporție de până la 70%.”
a spus Andreea Paul, președintele Asociației Inițiativa pentru Competitivitate (INACO).
Polițistul digital, paznic al tehnologiilor
“Toate aceste exemple le-am integrat, la INACO, în Ghidul Meseriilor Viitorului. Însoțitor este robotul Maria, primul asistent virtual din lume dedicat meseriilor viitorului. Trebuie să facem acea alfabetizare tehnologică în România, să fim adoptori timpurii ai tehnologiei. Noi, românii, ne mai putem permite să fim decuplați de la tehnologii; altfel țările bogate vor deveni și mai bogate, iar cele sărace, și mai sărace.
Putem să creăm un laborator inteligent prin care copii din Cluj, din Japonia, o școală din Finlanda, un liceu din Paris și o școală dintr-un sat din România să realizeze un desen internațional pe o tablă digitală interactivă. De ce să nu avem la Școala Camigo un Smart Lab, prin aportul a 10-12 companii? La Facultatea de Construcții din Cluj putem să studiem cum ajungem să ridicăm în 24 de ore, cu brațe robotice, un întreg cartier de locuințe sociale.
Totuși, a fi educat digital înseamnă și să știi cum să folosește acele tehnologii pentru ca să nu îți faci rău nici ție, nici celor din jur. Nu poți să dai să folosească unui copil de vârstă fragedă ochelari cu realitate virtuală (VR) pentru că s-ar putea să cadă, să aibă acea senzație de vertij. Educație digitală înseamnă să înțelegi provocările, riscurile acestor tehnologii. Focul, mașina au fost invenții istorice care au revoluționat lumea, dar produc foarte multe victime.
Pe măsură ce a crescut numărul de accidente, au apărut un cod rutier și un polițist rutier. Însă e foarte greu să creăm un cod digital și un polițist digital, reguli etice care reglementează aceste tehnologii. Este și un uriaș blocaj în a ține pasul cu competiția internațională cu ceea ce se întâmplă peste Ocean, în SUA, China, Coreea de Sud din cauza acestor reglementări din UE. Niciodată legiuitorul nu va putea ține niciodată pasul cu noile evoluții tehnologice”.
Se pregătesc într-un domeniu, lucrează în altul
“Toate acestea nu ne împiedică pe noi să trecem dinspre educația liniară spre cea exponențială și să prilejuim copiilor învățarea accelerată a ceea ce se întâmplă la nivel internațional. Tinerii ceva mai mari au acces la nanocompetențe, dobândite în cursuri de scurtă durată și de foarte mare intensitate oferite de platforme sociale de educație alternativă.
Ele ne învață, odată cu noile tehnologii, și cum putem dobândi competențe în acestea, și cum gestiona riscurile aferente. Astfel putem să ne protejăm, pe tot parcursul vieții, într-o lume atât de digitalizată. Cel mai mare risc e de a rămâne decuplați de la noile tehnologii. Trebuie să facem totul posibil să rămânem conectați, să propunem soluții; oricum, generația copiilor noștri o va face.
Suntem într-o țară în care două treimi din populația țării nu deține competențe digitale de bază, 90% nu are competențe digitale avansate, 1 milion de tineri nu au bacalaureatul, 1 din 2 tineri nu sunt alfabetizați funcțional, 1 din 5 tineri abandonează școala și nu ajung la liceu, 80% din tineri profesează în alt domeniu decât cel în care au studiile la nivel universitar.
Aceasta pentru că am ratat cu brio educația personalizată, înțelegerea vocației acelui copil și adaptarea profesorului, a cursurilor la nevoile copilului. Consilierea vocațională începe de la grădiniță. Părinții trebuie să noteze cu ce se joacă acești copii pentru că uneori le aruncă jucăriile și desenele. Vocația nativă se poate citi între 4 și 6 ani. Această consiliere, una foarte personală, trebuie practicată din gimnaziu. Unii ajung să facă a treia facultate și tot nefericiți se simt. Trebuie să ne adaptăm la nevoia reală a copiilor, nu să îi facem cum vrem noi”.
Oamenii de știință pierd teren
“Încrederea în oamenii de știință a scăzut, din păcate și în rândul tinerilor. Acum 3-4 decenii, știința în sine era cotată cu 97% încredere, în prezent am ajuns la 70%, ceea ce e șocant. De aceea s-a înrădăcinat un mesaj manipulatoriu, acele știri false. Ceea ce înseamnă știință, tehnologie, inginerie, matematică (STEM) atrage în continuare printre cei mai mulți tineri față de media europeană, un fel de inerție a sistemului românesc, dar este foarte mult sub necesarul de astăzi.
În consecință, trebuie încurajată pe lângă relația copilului cu alți oameni, natura, mediul digital, orientarea sa către domeniile științifice și tehnologice. Natura e cea mai importantă sursă de inspirație, pe care tehnologia o poate greu replica. Laboratorul cuantic încă nu a reușit să copieze fotosinteza. Competențele de tip social, mobil, analitic și cloud sunt necesare următoarei evoluții tehnologice”,
a spus Andreea Paul.
Loc de muncă pentru tineri: pe plajă, cu laptopul
“Este foarte complicat să îmbini disciplina cu emoția în educația copilului. Într-adevăr, talentul se manifestă în prima copilărie: se spune despre copiii care sapă, își inventează tuneluri, cercetează dedesubturile că vor deveni viitorii psihologi. Ca părinți, oscilăm între două tipuri de convingeri, absolut contradictorii, deși ambele adevărate.
Mai întâi, împingem copiii prin examene, meditații, să le ocupăm timpul, să le sacrificăm joaca, pentru că așa e algoritmul de promovare a copiilor de mai peste tot în lume, ceva mai arid în țara noastră. Deci trebuie să te joci cu sistemul educațional, dar încerci și să îl fentezi.
Ca părinte, trebuie să fii puternic, ferm, să îi dai copilului direcția, să îi faci un plan de viață, să fii acasă “șeful de haită”. Dar și să îi salvezi autonomia, personalitatea, libertatea interioară.
E frustrant pentru un părinte să vadă că sunt copii care la 20 de ani câștigă mult mai bine decât tine, unii lucrând de la distanță, cu un laptop pe plajă. Să acceptăm că există și această realitate”,
a arătat Oana Moraru, fondatarea Hub-ului Educațional Helikon și platformei Vocea Părinților.
Cultura șefului din Țărilor Nordice
“Apoi, vrei să îl angrenezi copilul în activități extracurriculare, să îl înveți tehnologii, să ajungă la tot ceea ce este nou acum pe piață. Totuși, un copil bine dezvoltat este cel care are mult timp la propria discreție, timp de julit genunchii pe afară, sau timp care se întâlnește cu sine în momentele de plictiseală.
În țările funcționale de mare succes educația pare ceva mai simplu, însă aceasta pentru că școlile și-au aliniat oferta și modul de lucru cu economia. În Germania copiii sunt separați la sfârșitul clasei a IV-a. Unii sunt duși spre gimnaziul teoretic, unii spre un gimnaziu de nivel mediu-bun, alții spre școlile tehnologice, vocaționale. Însă toți au șansa împlinirii viitoare, prin susținere financiară, securitate pe termen lung. Acolo nu este o rușine să nu fii printre cei care nu urmează o facultate pentru că societatea te absoarbe.
În Finlanda, unde toată lumea face același sistem de școală, nu există școli private, și școala cea mică de la Cercul Polar, cu 120 de elevi de toate vârstele, și cea din Helsinki fac același lucru, nu fac limbi străine până la 7 ani, nu au grădinițe personalizate până la 7 ani, fac multe activități manuale până la sfârșitul clasei a VIII-a, nu au curriculă britanică până în clasa a VI-a.
Totuși, sunt clasificați cu printre cele mai bune performanțe la testele de Pisa și la nivelul de fericire a oamenilor. De ce? Și acolo toți copiii, tinerii își găsesc un loc în societate muncesc deja din clasa a IX-a, deși sunt tot felul de derbedei la colțul străzii care fac tot felul de prostioare, mai înjură, dar toți au job. Există cultura șefului care are capacitatea de a te poate educa dacă nu a făcut-o școala”.
Cheile succesului: planificarea și constanța
“În România facem multe lucruri bune, însă nu există acea siguranță “de la capătul firului”. Sunt școli funcționale foarte diferite peste tot în lume. Este și școala din pădure, în care copilul face ce vrea, și școala de abație, toate produc ceva funcțional pentru că au consecvență. Copilul înflorește într-un mediu care este conștient cu sine însuși și care aduce în față un program ritmic, repetitiv, fără elemente de surpriză, de “waw”, dar se regăsește această constanță.
Sunt mulți profesori “clasici”, chiar duri, care nu folosesc tehnologia și produc totuși copiii extraordinari, iar alții extrem de creativi care nu produc rezultate. În Suedia toată lumea este liniștită, copiii par să aibă o libertate foarte mare, dar de fapt în spatele acesteia există o foarte bună planificare adultă”.
Conferința “Propuneri și soluții în educația contemporană” a fost organizată, la Hotelul Radisson Blu din Cluj-Napoca de rețeaua educațională Camigo și agenția Ghepard Communication. Printre cei 500 de participanți s-au numărat experți în educație, părinți și lideri comunitari din zona Transilvaniei. Printre subiectele dezbătute s-au numărat inovația, adaptarea și provocările educației moderne.
Camigo este o rețea educațională ce își propune să devină un spațiu dedicat dezvoltării integrale a copiilor. Rețeaua înființată de antreprenoarea Carmen Miron cuprinde un sistem cu creșă, grădiniță, tabără de vară, after school, în trei cartiere din Cluj-Napoca. În martie Camigo va inaugura prima sa școală primară.
Și-a lansat și cartea de sport
Cu o zi înainte, Andreea Paul, economist, profesor universitar și fost consilier la Guvern, Președinția României și Parlamentul European, a programat lansarea cărții sale “Forța femeii în sport”, la Book Corner Librarium. Volumul apărut la Editura Polirom a fost prezentat de Ioana Dinea-Aluaș, Cristina Pîrv, Anda Banu, Adina Oșan, evenimentul fiind moderat de Vasile Hotea-Fernezan. Acesta reunește mărturiile a 80 de sportive din România cu performanțe remarcabile, antrenoare și jurnaliste sportive. Printre performerele incluse se numără Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaș, Gabriela Szabo, Ana Maria Brânză sau Andreea Răducan.