Ce, unde și cum vom fi taxați în Mileniul III?

World Bank Group și PricewaterhouseCoopers au publicat recent un raport numit „Paying Taxes 2018„, cu subtitlul  „O analiză a ultimelor evoluții și a tendințelor istorice” care vorbește despre ultimii 13 ani de date și analize privind sistemele de taxare din 190 de economii ale lumii.

Autorii raportului explică chiar din introducere că acum o generație nici nu se puteau imagina facilitățile pe care revoluția produsă de dezvoltarea tehnologiei informației le oferă astăzi cetățenilor. Printre nenumăratele înlesniri ale activitățillor zilnice datorate IT-ului, se numără și ușurința cu care lumea afacerilor înregistrează, colectează, și transmite datele cele mai diferite și modalitatea în care cetățenii și companiile își plătesc taxele. A fost remodelată total și eficientizată și comunicarea dintre administrații și plătitorii de taxe, felul în care sunt selectate companiile pentru audit și modul în care sunt realizate respectivele audituri.

Eficientizarea sistemului taxării și impozitării este fundamentală pentru orice guvern din lume, având un impact semnificativ direct asupra societății – din taxe și impozite se obțin fondurile pentru sănătate, cultură și infrastructură. Iar tehnologia informației ajută cetățenii să își  folosească mai bine timpul dedicat plățlor și reduce posibilitățile de eroare. Guvernele au costuri mai mici pentru colectare – este nevoie de mai puțini funcționari publici atunci când computerele preiau din sarcina oamenilor. O mare putere de stocare a datelor și o putere de calcul crescută ajută autoritățile să detecteze mai ușor evaziunea financiară și să urmărească și să înregistreze un volum mare de tranzacții financiare. Posibilitatea apariției corupției, la contactul între funcționari și plătitorii de impozite și taxe se reduce odată cu apariția sistemelor computerizate.

Studiul „Paying Taxes 2018” descrie situația actuală dar vorbește și despre business-ul mileniului III. Marile întrebări care se pun la ora actuală sunt: Ce să taxăm? Unde să taxăm? Cum să taxăm? Tehnologia informației, globalizarea, schimbările climatice sunt marile provocări ale economiei viitorului și implicit și ale sistemului de taxe și impozite.

O altă mare provocare este îmbătrânirea populației din țările cu cele mai însemnate economii – din lumea occidentală și din China (în 2030 China va fi țara cu cea mai puternică economie, depășind SUA).

Lumea afacerilor devine din ce în ce mai „virtuală”, și mai globalizată, desfășurându-se pe interfețele digitale. Acest lucru face mai greu de identificat și de localizat geografic sursa profitului, așadar pune probleme foarte dificile în calea taxării pe o piață digitală. În acest context, colectarea de taxe se va axa mai mult pe proprietate, pe taxarea vânzărilor și pe taxarea muncii, toate acestea fiind mai ușor de „localizat geografic” și de taxat. Datorită faptului că în lumea occidentală populația „îmbătrânește”, taxarea ar putea să se axeze, în viziunea autorităților publice la nivel global, mai mult pe proprietatea și pe averea cetățeanului, care pot fi impozitate și taxate, chiar în afara activității economice ca angajat sau antreprenor.

Cooperarea internațională în ceea ce privește taxarea și stoparea evaziunii financiare va deveni foarte importantă pentru oricare dintre țările lumii care dorește să se dezvolte în prima parte a acestui secol de început de mileniu.

Taxarea companiilor pentru efectele pe care le produc mediului înconjurător poate deveni în viitor o sursă importantă de venituri în contextul schimbărilor climatice.

România se situează pe locul 42 din 190 – ceea ce nu e rău – între sistemele de taxare analizate în întreaga lume. Poate acest loc se datorează și inerțiilor uriașe ale statelor cu economii puternice sau, la polul opus, ale statelor slab dezvoltate. De inserat posibilitatea ca statele cu economii puternice să fie inerțiale pentru că marile companii / oamenii cu averi mari vor să păstreze un status quo (1% din populația lumii deține 50% din averea globală) și în ceea ce privește taxarea. Iar statele slab dezvoltate au întârzieri din cauza birocrației / corupției care nu are niciun interes să eficientizeze sistemul de taxare.

În România ambele fenomene sunt prezente – birocrația luptă pentru păstrarea privilegiilor, iar marile averi sunt taxate la fel ca și conturile unor proprietari de garsoniere. Nu avem totuși entități antireformatoare atât de bogate încât să dețină controlul unor mase semnificative de bani, iar corupția se diminuează.

Raportul scoate în evidență, desigur, exemplul deosebit al Estoniei care face o notă distinctă între toate țările lumii pentru eficiența interacțiunii între administrație și cetățean și companii. Tot sistemul de plăți, orice tip de comunicare este realizat digital, informatic, ca dovadă că există și posibilitatea unui viitor fără niciun fel de funcționar la niciun fel de ghișeu al administrațiilor financiare. Guvernul estonian oferă 600 (șase sute!) de servicii electronice cetățenilor, inclusiv completare de formulare și plata taxelor online, votarea online în campaniile electorale sau consultarea online a fișelor medicale pentru fiecare cetățean. Estonia a trecut inclusiv la cărțile de identitate electronice pentru fiecare cetățean.

De altfel, chiar săptămâna aceasta (și știm asta datorită faptului că o delegație a Inițiativei pentru Competitivitate – INACO – a fost la Bruxelles) mai multe grupuri de funcționari europeni au fost invitați la Talin să vadă cu propriii lor ochi cum funcționează sistemul informatic al administrației din Estonia.

Ar fi interesant ca și funcționarii publici români să facă rapid excursia în Estonia, să se informeze asupra sistemului care îi va face să regândească total modul în care își vor desfășura în viitor activitatea în folosul public. Și să se reinventeze.