2020 Anul Virusului

​

Pentru mai toată lumea, anul 2020 debutase promițător, iar în horoscopul chinezesc, noul an (început la finalul lui ianuarie) este al Şobolanului de Metal. Specialiştii anunțau că 2020 va fi unul marcat de succes, Şobolanul semnificând protecţie şi prosperitate ce ne vor aduce noi începuturi, noi oportunităţi şi câştiguri financiare.

​Cred însă că 2020 poate fi rebotezat în toate calendarele lumii, drept Anul Virusului. După ce Virusul a îngenuncheat Șobolanul de Metal chiar la el acasă, înainte chiar ca acesta să-și intre în drepturi (în ianuarie, vă reamintesc, China era deja în plină criză de sănătate; astăzi, e drept, se pare că răspândirea bolii în China încetinește), acum focarele apar în mod continuu pe toate meridianele, în toate statele, fie ele mari puteri sau țări “de lumea a treia”. Iar odată cu fiecare nou focar, implicațiile COVID-19 pentru economia globală sunt extrem de incerte, dar au potențial de dezastru. Șocul economic este nemaiîntâlnit: oamenii sunt forțați să se izoleze, prizonieri ai unei grave amenințări de sănătate, iar piețele libere devin captive blocajelor generate de încetinirea producției și restrângerea activităților economice. 

​Piața globală – guvernată până mai ieri de libertatea de circulație a oamenilor și mărfurilor – suferă astăzi masive întreruperi de stoc circulant între diferite industrii, regiuni sau țări. Pandemia Covid-19 ne amenință cu aruncarea economiei globale într-un abis din care va fi dificil de ieșit. Impactul general se manifestă azi printr-o profundă perturbare a activităților economice iar acest lucru poate încetini creșterea globală în mod substanțial, transformând, cum mai scriam aici, o anunțată recesiune într-o deloc dorită depresiune economică. Doar întreprinderile care sunt suficient de agile pentru a gestiona adaptarea la noi furnizori și care au suficiente lichidități pentru a supraviețui perioadelor de vânzări și venituri reduse vor putea să-și construiască un avantaj competitiv.

​Anul Virusului ne împinge pe toți, de la simpli indivizi la puternice guverne la un comportament egoist: fiecare pentru el. Vedem deja cum, în goana pentru a-și salva proprii cetățeni, guvernele cele mai puternice se întrec -supralicitând- în a-și fura unul-altuia resursele necesare stăvilirii pandemiei Covid-19. Frica necontrolată de contagiune duce la suspendarea lanțurilor critice de aprovizionare transfrontalieră. Dar și lanțurile interne de aprovizionare sunt la fel de vulnerabile. Pe măsură ce coronavirusul se răspândește, un număr mai mare de legături între cumpărători și vânzători – intermediar și client final – va fi perturbat. Va lua ceva timp pentru ca liderii lumii, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Națiunilor Unite să reușească să dezvolte un plan global acceptat, cu prioritate pe măsurile comune de sănătate. Va lua chiar și mai mult timp ca statele puternice să iasă din paradigma “fiecare pentru el” și să accepte acest plan care presupune fără îndoială costuri imense mai ales pentru marile economii mondiale.

​Până atunci, recitim ce scrie în zodiacul chinezesc la “șobolanul de metal”: “pentru a-şi atinge obiectivele în carieră și avere, oamenii trebuie să fie constanţi, inflexibili şi să nu se lase doborâţi de eşecuri, probleme şi dificultăţi”. Dar mai ales, “oamenii trebuie să se bazeze pe propriile forţe şi să îşi rezolve singuri problemele”.  

​Și am convingerea că vom răzbi. Cum spunea fostul economist-șef al FMI, ​Simon Johnson, “până la urmă vom prevala în lumea de după virus. Locuim acum deja în lumea de după virus”. Trăim Anul Virusului. 

Teama de depresiune și speranța că nu va fi

​Citesc că Ministrul Finanțelor a declarat că speră că economia va începe să-și revină din criză în maximum două luni. Florin Cîțu crede că deși este o scădere puternică, totuși nu este atât de rea „cum cred unii”. Nu același lucru îl cred însă cei mai reputați economiști ai lumii, care se păstrează mult mai rezervați în a anunța deja “o revenire puternică”. Ba chiar unii vorbesc de o curbă în “U” (o depresiune economică) și nicidecum în “V” (o revenire pe atât de rapidă pe cât este căderea).

​Mult mai severă decât recesiunea economică, depresiunea este forma extremă de cădere a economiei, caracterizată de creșterea abruptă a șomajului, restricționarea creditării, restrângerea majoră a producției industriale, înghețarea investițiilor, hiperinflație, reducerea masivă a schimburilor comerciale, reducerea cererii de mărfuri și servicii, scăderea cifrelor de afaceri și a profitabilității, majorarea costurilor de producție, reducerea nivelului de trai al populației, producerea de numeroase falimente atât în rândul firmelor dar și în rândul băncilor. Cu excepția falimentelor bancare, nu vă sună cumva deja cunoscut? 

​Din păcate, contracția rapidă a activității economice (și prin urmare și a bunăstării economice) cauzată de pandemia Covid-19 ar putea să ne pedepsească pe toți mult mai dur decât ne-am fi gândit inițial. Pe măsură ce guvernele de pretutindeni pun bariere stricte mobilității oamenilor și mărfurilor, iar consumatoriilor li se face tot mai frică să-și cheltuie banii care devin din ce în ce mai puțini, economia poate fi aruncată într-un abis din care revenirea ne-ar putea lua ani întregi. Nici dacă ar dori, publicul larg nu-și poate cheltui banii pentru că este îndemnat sau chiar forțat să stea acasă. Nici dacă ar mai dori, comercianții nu mai pot ajunge la clienții lor, iar multe dintre magazine nici nu mai primesc marfă de la furnizori. Trăim o contracție rapidă a activității economice și prin urmare și a bunăstării. Atât timp cât accentul referitor la sănătatea publică este pus pe distanțare socială, autoritățile nu vor dori oricum ca oamenii să se aventureze să iasă afară.

​Guvernele lumii aplică măsuri fără precedent pentru atenuarea declinului, de teama că o recesiune globală, care azi a devenit sigură, să nuizbucnească într-o criză și mai profundă. Este însă foarte important ca factorii de decizie să recunoască și limitele intervențiilor lor. Economistul Mohamed A. El-Erian spune că politicile reprezentate de rabat fiscal, împrumuturi cu dobândă redusă sau refinanțare ieftină pentru ipotecă nu îi vor convinge pe oameni să-și reia activitatea economică normală, dacă în continuare se tem pentru propria sănătate. Prioritatea imediată rămâne, desigur, planul de sănătate publică care vine cu măsuri (distanțare socială, auto-izolare) ce sunt fundamental incompatibile cu modelul de business în care economiile lumii moderne sunt conectate între ele. Cât privește severitatea și durata crizei economice, toate vor depinde de succesul planului de sănătate, de a identifica și de a limita răspândirea virusului, de a trata bolnavii și de a spori imunitatea populației. Amploarea impactul economic va depinde în mare parte și de reacția publicului la această boală și la acest plan. Reacția publică ar putea permite ca boala să se răspândească mai rapid și mai extins sau ar putea crea costuri inutile.

​O analiză semnată de expertul firmei Deloitte în prognoză economică Daniel Bachman arată că pandemia COVID-19 va afecta economia globală în trei moduri principale. În primul rând prin impactul direct asupra producției. Producția chineză a fost deja afectată în mod substanțial de închiderea fabricilor din provincia Hubei și din alte zone. Multe țări europene încep să simtă, de asemenea, un impact direct, deoarece autoritățile lor au instituit măsuri similare. Încetinirea din China are efecte asupra exportatorilor în China. Cele mai mari surse de importuri din China sunt Coreea, Japonia, alte țări asiatice, dar și Uniuena Europeană, potrivit Băncii Mondiale.

​Apoi, apar perturbări grave în lanțurile de aprovizionare și piețele de mărfuri. Multe firme producătoare se bazează pe schimburile comerciale din țările afectate de pandemie, la fel cum multe companii se bazează pe vânzările din China pentru a-și îndeplini obiectivele financiare. Dr. Bachman spune că încetinirea activității economice și restricțiile de transport în țările afectate, vor avea impact asupra producției și rentabilității unor companii globale. Pentru firmele care se bazează pe mărfuri din regiunile afectate și care nu sunt capabile să schimbe cu ușurință sursa de aprovizionare, dimensiunea impactului poate depinde de cât de repede se diminuează focarul. Întreprinderile mici și mijlocii au dificultăți și mai mari în a supraviețui perturbării aduse în piață. Firmele care se ocupă cu transportul de persoane și cele din turism au pierderi masive, probabil de nerecuperat.

​Nu în cele din urmă, se produce un impact financiar asupra firmelor și piețelor financiare. Întreruperile temporare ale activitățiilor economice pun o mare presiune pe firme, în special asupra celor cu lichidități reduse. Brokerii piețelor financiare pot sau nu să anticipeze sau să înțeleagă corect care sunt firmele vulnerabile. Crește considerabil riscul investițiilor financiare: jucători-cheie ai pieței financiare pot adopta decizii cu privire la investiții care nu sunt profitabile în condițiile actuale. Asta duce la slăbirea încrederii în instrumentele și piețele financiare. Potrivit lui Bachman, o posibilitate ceva mai verosimilă este reprezentată de o scădere semnificativă a piețelor de capital propriu și a piețelor de obligațiuni corporative, investitorii preferând să dețină titluri de stat (în special trezoreriile SUA) ca urmare a incertitudinii create de pandemie.

​Una-peste-alta, așa cum spunea recent secretarul general al ONU, Antonio Guterres, izbucnirea pandemiei și impactul ei economic sunt cel mai mare test pe care trebuie să-l treacă umanitatea de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Iar un economist de la Harvard aprecia că “deja se conturează ca fiind cea mai adâncă prăbușire a economiei globale din ultimii 100 de ani”. “Mama tuturor crizelor financiare”. 

​Este deci foarte posibil ca economia globală să nu poată evita un scenariu sumbru, unul care seamănă mult mai mult cu o depresiune economică decât cu o recesiune. Să sperăm însă că nu va fi așa. Știți, doar, vorba: speranța moarte ultima!

​Diferiți, dar egali; separați, dar împreună!

​Criza pe care am început să o traversăm este una globală, cu consecințe globale, astfel încât doar un răspuns global, colectiv, va reuși să ne scoată din nou la lumină. Economia lumii e în cădere, comerțul internațional scade, majoritatea activităţilor economice sunt îngheţate și trimit în șomaj milioane de oameni. Majoritatea companiilor de rating financiar fac acum referiri la riscul unei recesiuni globale de profunzime în 2020. 

​Fitch Ratings arată că viteza cu care evoluează pandemia de coronavirus a necesitat o altă rundă de scăderi imense în previziunilereferitoare la PIB. Scăderi de 3,3%, 4,2% și, respectiv, 3,9% sunt estimate pentru PIB-ul SUA, al zonei euro și, respectiv, al Marii Britanii. Chiar și recuperarea Chinei de la perturbarea din primul trimestru al 2020 este redusă drastic de recesiunea globală, iar creșterea anuală chineză va fi sub 2%. Dar, potrivit lui Brian Coulton, economistul-șef al lui Fitch, “impactul imediat asupra activității și a locurilor de muncă în prima jumătate a acestui an va fi mai mare”. 

​Cu fiecare zi în care ne adâncim în abisul economic provocat de Covid-19 devine tot mai limpede nevoia unui răspuns colectiv, global, la criză. Deciziile necoordonate de la o țară la alta perturbă circulația atât a persoanelor, cât și a mărfurilor. Afacerile cu lanțurile internaționale de aprovizionare nu pot funcționa decât intermitent, iar asta face ca producția globală să scadă. Transporturile întârziate și programele restrânse de producție creează probleme financiare pentru companiile cu datorii apăsătoare, atât în economiile foarte puternice cât și în cele mai puțin dezvoltate. 

​Pandemia Covid-19 a cauzat pandemia economică, iar asta va avea un accent final și pe piețele financiare. Piețele globale financiare și de capitalsunt în declin. Apare, firesc, fuga de risc, care accelerează declinul și seacă lichiditățile pe piețele financiare: investitorii vând active cum ar fi obligațiunilecu randament ridicat și acțiunile volatile. Băncile centrale încep (foarte târziu, după părerea mea) a se gândi că trebuie să gestioneze la rândul lor o problemă ce părea a fi, până mai ieri, doar a guvernelor. Economiile șubrede, regiunile monoindustriale și cele bazate pe turism și activități conexe au cel mai mult de suferit. Întrebându-se care vor fi consecinţele permanente, fostul vicecancelar și ministru de externe german Joschka Fischer, consideră că “putem doar ghici ce efecte va avea virusul asupra regiunilor deja fragile”.

​Șocurile majore tulbură deopotrivă sistemele politice, guvernele și relațiile dintre piețe și state. Cum am mai scris aici, deja suntem martorii întoarcerii “marelui guvern”, a guvernului intervenționist într-o măsură mult mai accentuată. Fiecare aşteaptă ca statul să injecteze sume enorme de bani în economie, şi să apere (sau chiar să preia) societăţile periclitate şi sectoarele care sunt considerate esenţiale. Vedem, de exemplu, în România interzicerea recentă a vânzării de active în companiile din energie, sau interzicerea exporturilor de cereale. 

​La rândul său, publicul european se așteaptă ca “marele guvern” de la Bruxelles să acționeze. Iar acest lucru arată, potrivit lui Darren McCaffrey, editorul politic al Euronews, că UE râmâne în gândurile majorității europenilor, “o comunitate cu responsabilități, chiar dacă mulți simt că nu respectă aceste responsabilități în acest moment”. Până acum, răspunsul inițial la criza coronavirusului a afectat, fără îndoială, reputația Uniunii Europene, în special în sudul Europei. Dar, paradoxal și în ciuda propagandei antieuropene cu vădită tentă moscovită, lupta împotriva pandemiei Covid-19 a produs și „mai multă Europă” și, așa cum apreciază Mccaffrey, este puțin probabil ca acest curs să se schimbe.

​Probabil că, odată ce criza va fi trecut, oamenii și piețele vor cere reducerea rolului masiv al statelor. Dar până ca acest lucru să se fi întâmplat, lumea are nevoie acum de un răspuns masiv, colectiv, general care să rezolve mai înainte de toate starea ei de sănătate și mai apoi (și poate concomitent chiar), starea de sănătate a economiei globale. Diferiți, dar egali. Separați (de distanțarea socială), dar împreună!