Autor: Florina Preda
În ultimii 3 ani, România a avut o evoluție fluctuantă din punct de vedere al indicelui competitivității globale. Dacă în intervalul 2014-2015 România a înregistrat o îmbunătățire de 6 locuri, urcând de pe locul 59 pe locul 53 din totalul de 144 de țări analizate, am avut o scădere apoi, ajungând pe locul 62 dintr-un total de 138 de țări (Graficul nr. 1).
Prin comparație, țările din regiune analizate – Polonia, Cehia, Bulgaria au înregistrat în mod constant îmbunătățiri în perioada analizată, excepție facând Ungaria, care a înregistrat o înrăutațire de la an la an a indicelui în cei 3 ani analizați.
Sursa: World Economic Forum, Global Competitiveness Report: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017
Nota: anii analizati in rapoartele World Economic Forum sunt urmatorii:
- 2013 – datele publicate in raportul 2014-2015
- 2014 – datele publicate in raportul 2015-2016
- 2015 – datele publicate in raportul 2016- 2017
Sursa: World Economic Forum, Global Competitiveness Report: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017
Care sunt factorii care au contribuit la îmbunătățirea poziționării României din punct de vedere al indicelui competitivității globale în anul 2014, de la poziția 59 la poziția 53, respectiv un salt de 6 locuri?
În analiza comparativă internațională, indicele competitivității este compus din 3 sub-indici, fiecare cu o serie de componente:
- Indicele cerințelor de baza: instituții, infrastructură, mediu macroeconomic, sănatate și educație elementară
- Indicele de sporire a eficienței: educație superioară și formare, eficiența pieței de bunuri, eficiența pieței muncii, dezvoltarea pieței financiare, disponibilitatea tehnologică, dimensiunea pieței
- Indicele factorilor de inovare si sofisticare: gradul de sofisticare a afacerilor, inovarea
În funcție de preponderența sub-indicilor, țările analizate de World Economic Forum se pot încadra într-una dintre cele 3 categorii, ca tendințe. Ne-am propus pentru analiza de față să ne axăm pe aspectele legate de dezvoltarea pieței financiare.
Pentru România, am ales trei indicatori, considerați relevanți în acest context, și anume:
- Disponibilitatea serviciilor financiare sau masura în care serviciile financiare vin în întâmpinarea nevoilor afacerilor
- Usurința în accesarea împrumuturilor și
- Disponibilitatea capitalului de risc
În contextul celor trei indicatori luați în discuție, dupa cum este mentionat in acelasi raport al WEF și după cum reiese din nenumărate analize și rapoarte existente, principala problemă indicată în cazul Romaniei este accesul dificil la finanțare.
Dacă în cazul altor țări principalele probleme se referă la corupție, ca în cazul Bulgariei, la ineficiența aparatului de stat, cum este cazul Cehiei, sau reglementările fiscale, cum se întâmplă în Polonia, în situația României, problema principală care influențează negativ afacerile este aceea a accesului redus la finantare, cu un procent de 16,6%.
În cazul României urmează birocrația, ineficiența Guvernului – 15,9% și fiscalitatea, cu 14.7%. Acești 3 factori cumulează aproape 50% dintre factorii care au impact negativ asupra dezvoltării afacerilor în România.
Revenind la accesul la finantare, am analizat cei 3 indicatori semnificativi numiți mai sus, care confirmă faptul ca România are o reală problemă de finanțare a afacerilor, dincolo de alte aspecte mai mult sau mai puțin determinante negativ pe termen scurt și mediu. Am luat in considerare țările învecinate, comparabile din punct de vedere al dezvoltării, mărimii și structurii economiei – Polonia, Cehia, Bulgaria și Ungaria.
Disponibilitatea serviciilor financiare se referă la masura în care sectorul financiar oferă produse și servicii care să îndeplinească necesitățile afacerilor.
Din analiza dinamicii pe 3 ani a Romaniei si a celorlalte 4 țări din regiune incluse în studiu, putem observa în cazul României o înrăutățire semnificativă a poziționării în funcție de acest indicator, respectiv o scădere de 32 de locuri, de pe poziția 93 pe pozitia 125 (Graficul nr. 2).
Sursa: World Economic Forum, Global Competitiveness Report: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017
Sursa: World Economic Forum, Global Competitiveness Report: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017
Acest lucru se poate traduce printr-o constatare simplă: sectorul financiar din Romania nu răspunde într-o proportie semnificativă nevoilor afacerilor, din punct de vedere al produselor și serviciilor financiar-bancare oferite să sprijine afacerile din Romania.
Dacă ne uitam la dinamica aceluiași indicator pe aceeași perioadă analizată în cazul Bulgariei, observăm o îmbunătățire semnificativa, respectiv o urcare cu 28 de locuri, de pe locul 85 pe locul 57 (Graficul nr. 2).
Ușurința în accesarea împrumuturilor – indică pentru fiecare țară cât este de ușor este să accesezi un împrumut bancar. Acest indicator plasează România pe ultimul loc în clasamentul celor 5 țări analizate la finalul perioadei, respectiv 2016-2017. Romania se plasează pe locul 110 în acest clasament, o evoluție negativă, de 51 de locuri, în timp ce Ungaria, care la începutul perioadei analizate se afla la coada clasamentului pe pozitia 126, a ajuns la finalul perioadei analizate pe un respectabil loc 29 (Graficul nr.3).
Locul 110 în acest clasament în ceea ce privește usurința în accesarea împrumuturilor plasează Romania alături de țări precum Albania, Ecuador, Ghana sau Capul Verde.
Disponibilitatea capitalului de risc este un indicator care vorbește despre cât de ușor este pentru antreprenorii care pornesc afaceri noi, start-up-uri, să obțină finanțare de tip capital de risc. Știm despre aceste proiecte că implică un grad mare de inovare dar și riscuri pe masură.
Sursa: World Economic Forum, Global Competitiveness Report: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017
Și în ceea ce privește plasarea României în funcție de acest indicator, dinamica celor 3 ani indică o cădere liberă, România ajungând de pe locul 78 în perioada 2014-2015 până pe locul 125 în perioada 2016-2017, respectiv o cădere de 47 de locuri.
Prin comparație, Ungaria înregistrează o dinamică total opusă, și anume urcă 61 de locuri în perioada analizată, de pe un modest loc 121, până pe locul 60 (Graficul nr. 4).
Despre rolul capitalului de risc într-o economie de tipul celei românești cred că nu mai este nevoie sa dăm foarte multe argumente – el fiind vital într-o economie care vrea să existe și să se mai și dezvolte.
Putem remarca un alt aspect care ni se pare relevant de menționat în acest context: în analiza realizată de Cartea Alba a IMM-urilor recent publicată, se poate observa că marea majoritate a IMM-urilor se autofinanțează, circa 72% dintre acestea în 2015 si respectiv, 74% in 2016, cu o estimare de 72% pentru anul 2017.
Sursa: Carta Alba a IMM-urilor din Romania, 2016, 2017
Daca mai luăm în considerare și faptul că in 2017 numai 38% dintre IMM-urile analizate realizează planuri și politici anuale, în timp ce 43% dintre IMM-uri nu elaborează aceste planuri, putem avea o imagine a ideii de plan de afaceri în activitatea IMM-urilor românești (Graficul nr. 5). În acest context am putea sa ne întrebăm în ce masură lipsa acestei planificări afectează accesarea finanțării. Căci o strategie pe 3-5 ani este o condiție obligatorie pentru justificarea unor investiții, în primul rând pentru uz intern în cadrul companiei, apoi pentru justificarea unui împrumut, a unei finanțări.
Ar trebui adăugati la imaginea de ansamblu a României necompetitive de astăzi indicatorii mai mult sau mai puțin calitativi – cum ar fi calitatea managementului, investițiile realizare în formarea personalului sau utilizarea serviciilor specializate de consultanță.
În România, pe termen lung, competitivitatea presupune îmbunătățirea unei serii foarte mari de carențe, însă pe termen scurt accesul la finanțare este crucial. Dar finanțarea a ce? Nu există planuri și strategii multianuale sau există prea puține. Unde este inovarea in acest context, inovare care ne-ar face în mod fundamental mai competitivi decât alții?
În acest moment al istoriei economice recente a României este cu stringență nevoie atât de eforturi individuale cât și de eforturi instituționalizate, sub orice formă ar fi ele, care să sprijine finanțarea, inovarea și drept urmare, creșterea competitivității Romaniei.
Nota: Florina Preda este consultant in management, consultant fuziuni & achiziții și membru voluntar al think – tank- ului INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.