INACO, CCREI și PIAROM organizează dezbaterea: De ce pierde România din Competitivitate?

Sinteza dezbaterii: De ce pierde România din competitivitate?

INACO, CCREI și PIAROM au organizat, în data de 1 februarie 2018, dezbaterea “De ce pierdeRomânia din competitivitate?”.

Dezbaterea a fost deschisă de președintele INACO, conferențiar universitar doctor Andreea Paul, care a atras atenția asupra unei probleme extrem de grave: faptul ca România este complet decuplată de la progresul tehnologic. La cei mai importanți indicatori se află în topul rușinii, în coada clasamentului mondial. La achiziția de tehnologie înaltă de către guvern ne aflăm pe locul 133 din 137 de țări analizate, iar la capacitatea de a reține resursa umană talentată în țară pe locul 132 din 137 de țări. De aceea, doamna președinte INACO, Andreea Paul, consideră că, cel mai potrivit sfat pentru România este “să atașăm Nu corupției! și Da competitivității!”. Asta deoarece corupția la nivel național poate distruge vieți, în timp ce a fi competitiv înseamnă a da calitate vieții.

Dezbaterea a fost continuată de doamna Rodica Zaharia, profesor universitar doctor la Facultatea de Relații Economice Internaționale și președinte CCREI. Doamna profesoară a menționat faptul că, în domeniul competitivității, România a pierdut 6 locuri față de raportul trecut, de pe 62 pe 68, iar în ceea ce privește gradul de sofisticare a economiei, indicator relevant pentru competitivitate, a pierdut tot 6 locuri, ajungând pe un loc foarte slab, 112. Lipsa sofisticării economiei duce la pierderea forței de muncă înalt calificate din țară, iar asta duce la pierderi în venitul național. Doamna profesoară Zaharia consideră că, pentru a remedia acest aspect, e nevoie de trei lucruri: stabilitate, predictibilitate și viziune.

Dezbaterea a fost continuată de domnul Valentin Cojanu, profesor universitar doctor la Facultatea de Relații Economice Internaționale. Domnul profesor Cojanu a menționat un lucru care nu ne face deloc cinste: faptul că Rwanda, țară din Africa, considerată ca fiind foarte slab dezvoltată, în topul competitivității se află, totuși, cu 10 locuri mai sus ca România și ridică tema relevanței analitice a acestor indicatori de percepție. Totuși, cota de piață a României se află într-o ușoară creștere: în momentul de față, România deține 0,39% din exporturile mondiale, față de 0,16% în 2000. Domnul profesor Cojanu consideră că, principala capcană a țărilor cu venit mediu, categorie în care se află și România e că, la un moment dat, acestea stagnează economic, ating acea fază de platou al dezvoltării. În acel moment, pentru a se putea dezvolta în continuare, accentul trebuie să cadă pe competitivitate Domnul profesor Cojanu precizează că soluțiile trebuie să fie pe 3 repere: instituționale, de analiză și de politică.

Cristian Pârvan, președintele PIAROM, a atras atenția asupra unui alt lucru care nu ne face deloc cinste: faptul că România consumă resurse naturale de trei ori cât media europeană pentru a produce un singur euro PIB (materii prime, energie etc.). De asemenea, între 2000 și 2016, România e singura țară europeană care a scăzut la acest capitol.

Irina Vijoli, consultant IT, a subliniat că, în ceea ce privește tehnologia, România se află în coada clasamentului Uniunii Europene. La transformare digitală și infrastructură digitală se află pe locul 26 din 28, doar Croația și Cipru fiind clasate mai slab. La capacitatea de transfer e pe locul 18 din 28, puțin mai bine, dar tot în zona inferioară. În schimb, la creativitatea digitală, se află pe un excelent loc 2, doar Marea Britanie fiind clasată mai bine. Având în vedere că inovarea tehnologică reprezintă unul din cei mai importanți indicatori ai dezvoltării, Irina Vijoli consideră că educația în domeniul IT este esențială, nu doar pentru copii, ci și pentru adulți și nu doar prin intermediul instrumentelor clasice, școli și universități, ci și prin alte instrumente (comunități de antreprenori, Camera de Comerț și Industrie etc.).

Bogdan Dumitrescu, expert în branding, atrage atenția că, în acest domeniu, manualele de utilizare a produselor și softurilor românești nu sunt scrise corespunzător, la fel și strategiile de promovare, drept pentru care orașele românești nu se pot vinde turistic. Domnul Dumitrescu consideră că trebuie creată o strategie de comunicare care să vândă orașul și țara mai bine și, în acest scop, trebuie introduse la școală ca materii scrierea creativă și expresivitatea vorbirii.

Octavian Jora, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Relații Economice Internaționale, precizează că, competitivitatea înseamnă capacitatea de a concura la un nivel înalt. Unul din atributele cheie ale competitivității este coerența. O entitate necoerentă nu poate fi competitivă. De asemenea, statul nu poate crea competitivitate națională, ci doar selectivă. Din acest motiv, domnul profesor Jora consideră că, cel mai bun lucru pe care îl poate face statul pentru competitivitate e să se abțină să facă ceva. Domnul profesor a sesizat amuzant și că statul român este competitiv pentru că, în ciuda faptului că face multe greșeli, rămâne mereu pe poziție.

Ioana Arsenie, consultant în management strategic, a explicat că, competitivitatea națională este reprezentată de suma competitivității companiilor. Din păcate, în România, este foarte greu pentru o companie să fie competitivă, mai ales pentru una aflată la început de drum, având în vedere că există numeroase piedici: accesul dificil la finanțare, birocrația, fiscalitatea etc. De asemenea, Ioana Arsenie, atrage atenția asupra unui lucru extrem de important: doar 20% dintre antreprenori au o strategie pe termen mediu și lung, mult prea puțin pentru a putea vorbi de competitivitate națională. Chiar dacă, ca antreprenor, ai ca obiectiv reducerea cheltuielilor, capitalul trebuie privit ca o investiție, nu ca o cheltuială. Strategia trebuie să fie pe cel puțin 5 ani. Și statul poate ajuta firmele aflate la început de drum prin asigurarea unui buget pentru inovație, pentru companiile care creează produse și servicii cu valoare adăugată.

Gheorghe Hurduzeu, decanul facultății de Relații Economice Internaționale, a amintit că România este o țară care depinde, într-o mare măsură, de agricultură, situație foarte riscantă pentru că agricultura depinde, la rândul ei, de vreme. Seceta sau precipitațiile peste medie pot distruge recoltele. În acest sens, domnul decan a propus ca soluție înființarea unui fond mutual în agricultură pentru situații de risc.

Dorel Fronea, vicepreședinte ANAF, menționează că România se află la confluența parteneriatelor energetice și, în acest sens, ar trebui să faciliteze comerțul. De asemenea, a amintit că BREXITUL a avut impact direct pe trei planuri: asupra frontierei vamale, cetățenilor Uniunii Europene și acordurilor de liber-schimb. Domnul Fronea a precizat că e nevoie ca clasa politică să adopte o viziune altruistă asupra cetățenilor săi, lucru deosebit de important, mai ales în România, unde se știe că, de regulă, politicienii pun pe primul loc propriile interese, nu pe cele naționale. Dânsul a propus României să-și asume obiectul european de creare a Agenției Europene a Vămilor, localizată aici, în țara noastră, având în vedere că avem cea mai lungă frontieră europeană terestră.

Bianca Tudor, antreprenor, fondatoarea Elite Business Women, consideră că România ar trebui privită ca un business internațional. De asemenea, pentru promovare ar trebui să folosească mai mult rețelele sociale. Doamna Tudor a adus în discuție că, momentan, rata de profit mediu a companiilor românești este de doar 7%, mult prea puțin pentru a putea vorbi de competitivitate. Pentru creșterea competitivității, companiile românești ar trebui să realizeze cât mai multe parteneriate, cu Camera de Comerț, ambasade, hub-uri etc.

Mircea Varga, CFO Țiriac Group, a explicat că, competitivitatea înseamnă performanță, dar aceasta nu poate fi realizată cu un management și un leadership contraperformant. În România lisesc două lucruri esențiale: calitatea factorului uman și strategia de țară. Domnul Varga a precizat că România trebuie să aibă o economie durabilă, adică să satisfacă nevoile generației actuale fără a le afecta pe cele ale generațiilor viitoare, lucru extrem de important pentru că se știe că, de regulă, românii adoptă strategii pe termen scurt, nu neapărat și pe termen mediu și lung. Domnul Varga spune că nu trebuie să ne temem de competiție, aceasta reglează lucrurile, învățăm unii de la ceilalți. De asemenea, domnul Varga subliniază că investiția în educație trebuie să fie parte a strategiei de țară. E nevoie de școli profesionale, cu meserii foarte clar calibrate pe nevoile naționale. De asemenea, în agricultură, unul din cele mai importante domenii pentru România, nu există un management corespunzător. Din păcate, în agricultură suntem competitivi doar la resursele naturale (calitatea solului, terenuri etc.), nu și la cele umane. Deși România este printre principalii producători ai Europei, vindem ieftin și asta pentru că nu avem suficiente spații de depozitare.

Alexandru Mironov, scriiitor, jurnalist și politician român, fost ministru al tineretului și sportului, a menționat un lucru dătător de speranță: faptul că fizicienii români sunt printre cei mai buni din lume. Dânsul a amintit de Laser Valley, unul din cele mai importante proiecte de dezvoltare pentru România și că ar trebui să lege cu alte spin-off-uri, de la Jiu până la mare. Domnul Mironov a spus că nu e greșit că România e o țară preponderent rurală, dar ar trebui să fie hi-tech rurală.

Ramona Diaconescu, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Relații Economice Internaționale a spus că toate problemele noastre pornesc de la faptul că, competitivitatea este în strânsă legătură cu sistemul administrativ al unui stat, iar aici România are o mare problemă cu birocrația și lipsa bazelor de date publice interconectate care sufocă cam toate sistemele (de sănătate, educațional, al muncii etc.).

Ultima intervenție a dezbaterii i-a aparținut lui Bogdan Buzescu, președintele Confederației Asociațiilor Fermierilor în România CATAR, care a amintit că nu suntem într-o piață comună doar la facere, ci și la desfacere și că fiscalizarea împiedică fermierii să se asocieze.